Vestirea Evangheliei trece astăzi mai mult prin mărturia vieţii decât prin cuvinte, o mărturie dusă în lume de persoane credibile, în măsură să vorbească asemenea lui Isus limbajul milostivirii: a spus Papa Francisc primind luni în audienţă participanţii la adunarea plenară a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări. Participanţii erau însoţiţi de preşedintele Consiliului, arhiepiscopul Rino Fisichella.
Imaginea simbol, Papa Francisc şi-o păstrează pentru finalul discursului: astăzi - a remarcat - sunt copii care nu ştiu să-şi mai facă semnul Crucii. Este indiciul actualului analfabetism religios, care nu mai are nevoie de comentarii. Papa a pornit de la această convingere în discursul despre „Noua Evanghelizare”, un serviciu înţeles în trei dimensiuni principale: primatul mărturiei, urgenţa de a merge în întâmpinarea celorlalţi, necesitatea unor proiecte pastorale bazate pe esenţial.
Mai întâi, mărturia, care în aceste timpuri are nevoie de „mărturisitori credibili”, capabili „să facă vizibilă Evanghelia” prin exemplul vieţii şi „să retrezească atracţia faţă de Isus Cristos, faţă de frumuseţea lui Dumnezeu”.
„Mulţi oameni s-au îndepărtat de Biserică. E greşit să învinovăţeşti o parte sau alta, dimpotrivă, nu este cazul de a vorbi de vinovăţii. Există responsabilităţi în istoria Bisericii şi a oamenilor săi, după cum există în anumite ideologii şi chiar la nivel personal. Ca fii ai Bisericii trebuie să mergem mai departe pe calea Conciliului Vatican al II-lea, să ne despuiem de lucrurile inutile şi dăunătoare, de falsele certitudini lumeşti care îngreunează Biserica şi îi deformează chipul”.
Referindu-se la stilul cu care poate fi vestită Evanghelia, Papa a preluat îndemnul Sfântului Francisc, care cerea Fraţilor săi să vorbească celor care nu-l cunosc pe Isus sau sunt indiferenţi cu „limbajul milostivirii, prin gesturi şi atitudini, mai înainte de cuvinte”. „Un creştin botezat este «cristofor», adică «purtător de Cristos», cum spuneau Părinţii din vechime. Cel care l-a întâlnit pe Cristos, precum femeia samariteană la fântână, nu poate să ţină această experienţă numai pentru sine, dar simte dorinţa de a o împărtăşi, de a-i duce pe ceilalţi la Isus. Trebuie să ne întrebăm dacă cel care ne întâlneşte pe noi, simte în viaţa noastră căldura credinţei, dacă vede pe faţa noastră bucuria de a-l fi întâlnit pe Cristos”.
În al doilea rând, a merge în întâmpinarea celorlalţi. Şi în această privinţă Papa Francisc a relansat unul din cuvintele cheie ale magisteriului său: a ieşi. Aceasta este vocaţia creştinului. A ieşi către ceilalţi, a intra în dialog cu toţi, cu cei care cred şi cu cei care nu cred, „fără temeri şi fără a renunţa la apartenenţa noastră”.
„Biserica este trimisă să retrezească pretutindeni această speranţă, mai ales unde este sufocată de condiţii existenţiale grele, uneori inumane, unde speranţa nu mai respiră, se sufocă. Este nevoie de oxigenul Evangheliei, de suflul Spiritului lui Cristos cel Înviat, care să o aprindă din nou în inimi. Biserica este casa în care uşile sunt mereu deschise nu doar pentru ca toţi să poată găsi primire şi să respire iubire şi speranţă, dar şi pentru ca noi toţi să putem ieşi pentru a duce această iubire şi această speranţă. Spiritul Sfânt ne împinge să ieşim din staulul nostru şi ne conduce până la periferiile umanităţii”.
Dar a se îndrepta către periferii nu înseamnă o pastoraţie la întâmplare. Biserica nu lasă la voia întâmplării şi a improvizaţiei un proiect pastoral. Dar mai ales, nu-l formulează într-un mod care să nu ţină cont de esenţial: proiectul pastoral trebuie să se concentreze pe esenţial şi anume, subliniază Papa, pe Isus Cristos: „Nu foloseşte să te pierzi în atâtea lucruri secundare sau superflue, ci să te concentrezi asupra realităţii fundamentale, care este întâlnirea cu Cristos, cu milostivirea sa, cu iubirea sa, şi să-i iubeşti pe fraţi aşa cum i-a iubit El. O întâlnire cu Cristos care înseamnă şi adoraţie, un cuvânt prea puţin folosit. Să-l adorăm pe Cristos! Un proiect însufleţit de creativitate şi de fantezia Spiritului Sfânt, care ne împinge să străbatem drumuri noi, cu curaj şi fără a ne fosiliza!”
Papa şi-a exprimat gratitudinea faţă de cateheţi, care îndeplinesc „un serviciu preţios pentru noua evanghelizare”. În acest sens – este în continuare sublinierea Papei Francisc – „e important ca părinţii să fie primii cateheţi, primii educatori în ale credinţei prin mărturie şi prin cuvânt”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
