Inima omului este un mister. Felul în care, în ea, libertatea noastră se împletește cu viața concretă, cu trăirile, sentimentele, durerile și bucuriile noastre, pentru a da naștere credinței, îl face chiar și pe Dumnezeu să se minuneze!
Suntem și noi asemenea acestui păgân din Evanghelie. Ca și el, majoritatea dintre noi nu aparținem, prin sânge, poporului ales. Asemenea lui, nici noi nu vedem miracolul atunci când se produce, ci ne încredem. Auzim despre minunile lui Isus fără să le fi văzut, la fel ca el. Și, prin credință, devenim, asemenea lui, adevărați fii!
Iată un adevărat model de credință! Un om care a înțeles totul. A auzit despre Isus, despre minunile Lui, și îi este de ajuns. Nu are nevoie să vadă un miracol. A înțeles cine este Cel capabil de asemenea semne și îi cere ajutorul în modul cel mai firesc cu putință.
Să reținem și noi două lucruri esențiale:
1. Minunile sunt semne care ne indică adevărata cale. Dacă ne oprim doar la semne, pierdem esențialul. Este ca și cum am vedea un indicator rutier care ne arată direcția spre Ierusalim și ne-am opri mulțumiți, spunând: „Am ajuns la Ierusalim!”. Sau ca și cum am primi un cadou și i-am închide ușa în nas celui care ni l-a dăruit.
2. Sutașul înțelege că nu este vrednic de Dumnezeu, că niciodată nu suntem demni de prezența divină. Dar aceasta nu îl întristează, ci îl face și mai încrezător. Înțelege că înaintea lui Dumnezeu nu mergem să ne cerem drepturile, ci să primim totul în dar. Fiindcă suntem fii, nu slujitori. Și totul este un dar al Cerului.
Vreți să-L vedeți pe Dumnezeu minunându-se? Credeți-L pe cuvânt atunci când vă spune cât de mult vă iubește: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...”.
Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
Administrator al Eparhiei de Cluj-Gherla
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
Ev Mt 8,5-14
Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Isus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: du-te, şi se duce; şi celuilalt: vino, şi vine; şi slugii mele: fă aceasta, şi face. Auzind, Isus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Isus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.
