În împărtășirea sfinților, de-a lungul istoriei Bisericilor s-au dezvoltat diferite spiritualități. Charisma personală a unui martor al iubirii lui Dumnezeu pentru oameni s-a putut transmite, așa cum a fost „spiritul” lui Ilie la Eliseu și la Ioan Botezătorul, pentru ca unii învățăcei să se împărtășească din acest duh. O spiritualitate se află și la confluența altor curente, liturgice și teologice, și dă mărturie despre înculturarea credinței într-un anumit mediu omenesc și în istoria lui. Spiritualitățile creștine se împărtășesc din tradiția vie a rugăciunii și sunt călăuze indispensabile pentru credincioși. Ele reflectă, în bogata lor diversitate, Lumina unică și curată a Spiritului Sfânt.
„Spiritul este într-adevăr sălașul sfinților, iar sfântul este sălașul propriu al Spiritului, de vreme ce el se oferă să locuiască laolaltă cu Dumnezeu și este chemat la Templul lui”
„Sfințească-se numele Tău” 2813
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804