”Cristos a înviat! Paști Fericit!”. Duminică, 5 aprilie a.c., Leon al XIV-lea a transmis tradiționalul mesaj pascal ”Urbi et Orbi”, primul din pontificatul său. În alocuțiunea sa, papa a remarcat că a învins moartea și păcatul prin acea forță care ”este Dumnezeu însuși, Iubire care creează și generează, Iubire credincioasă până la sfârșit, Iubire care iartă și răscumpără”. Papa a anunțat, de asemenea, o Veghe de rugăciune pentru pace pe 11 aprilie a.c. în bazilica San Pietro.
”Care este puterea prin care Isus a înviat din morți, nu întorcându-se la viața de dinainte, ci intrând în viața veșnică și deschizând astfel în trupul său trecerea din această lume către Tatăl? Această forță, această putere este Dumnezeu însuși, Iubire care creează și generează, Iubire credincioasă până la sfârșit, Iubire care iartă și răscumpără”: a spus papa Leon al XIV-lea în mesajul pascal transmis ”Urbi et Orbi” – ”Cetății și Lumii” – în Duminica Învierii, 5 aprilie a.c., de la balconul central al bazilicii Sfântul Petru.
La finalul mesajului, papa a adresat urări pascale în zece limbi, cum a făcut și la sărbătoarea Nașterii Domnului din 2025. ”Paști Fericit! Duceți tuturor bucuria lui Isus înviat și prezent în mijlocul nostru!” este urarea pascală transmisă în italiană, franceză, engleză, germană, spaniolă, portugheză, polonă, arabă, chineză și în latină.
Ceremonia, transmisă în direct de Televiziunea Română, de Angelus TV și ERCIS FM, de Radio Maria și Maria TV România, s-a încheiat cu solemna binecuvântare apostolică a Succesorului lui Petru, însoțită de darul indulgenței plenare.
Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru mesajul pascal ”Urbi et Orbi” – ”Cetății și Lumii” – transmis în Duminica Învierii de papa Leon al XIV-lea.
«Frați și surori,
Cristos a înviat! Paști Fericit!
De secole, Biserica cântă cu însuflețire evenimentul care este originea și temelia credinței sale: ”Domnul vieții era mort / Dar acum, viu, triumfă. / Da, suntem siguri: / Cristos a înviat cu adevărat. / Tu, rege biruitor, / îndură-te de noi” (Secvența de Paști).
Paștele este o victorie: a vieții asupra morții, a luminii asupra întunericului, a iubirii asupra urii. O victorie cu un preț foarte mare: Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu (cf. Mt 16,16), a trebuit să moară, și să moară pe o cruce, după ce îndurase o condamnare nedreaptă, să fie batjocorit și chinuit, și să-și verse tot sângele. Ca adevăratul Miel jertfit, El a luat asupra sa păcatul lumii (cf. In 1,29; 1Pt 1,18-19) și în acest fel ne-a eliberat pe toți, și împreună cu noi chiar și creația, de sub stăpânirea răului.
Dar cum a învins Isus? Care este puterea prin care l-a învins o dată pentru totdeauna pe vechiul Adversar, conducătorul acestei lumi (cf. In 12,31)? Care este puterea prin care el a înviat din morți, nu întorcându-se la viața de dinainte, ci intrând în viața veșnică și deschizând astfel în trupul său trecerea din această lume către Tatăl?
Această forță, această putere este Dumnezeu însuși, Iubire care creează și generează, Iubire credincioasă până la sfârșit, Iubire care iartă și răscumpără.
Cristos, ”Regele biruitor” al nostru, a luptat și a câștigat bătălia sa abandonându-se încrezător voinței Tatălui, planului său de mântuire (cf. Mt 26,42). În acest fel, el a străbătut până la capăt calea dialogului, nu prin cuvinte, ci prin fapte: pentru a ne găsi pe noi, cei rătăciți, el s-a făcut trup; pentru a ne elibera pe noi, cei înrobiți, el s-a făcut rob; pentru a ne da viață nouă, celor muritori, el s-a lăsat ucis pe cruce.
Forța prin care Cristos a înviat este cu totul non violentă. Este asemenea forței unui bob de grâu care, odată putrezit în pământ, crește, își deschide o cale printre brazde, încolțește și devine un spic auriu. Este chiar mai asemănătoare cu forța unei inimi omenești care, rănită fiind de o ofensă, îndepărtează instinctul de răzbunare și, plină de milă, se roagă pentru cel care a ofensat-o.
Frați și surori, aceasta este adevărata forță care aduce pace omenirii pentru că generează relații respectuoase la toate nivelurile: între persoane, familii, grupuri sociale și națiuni. Nu caută interese particulare, ci binele comun; nu vrea să-și impună planul, ci să contribuie la proiectarea și realizarea lui împreună cu ceilalți.
Da, învierea lui Cristos este principiul omenirii noi, este intrarea în adevărata țară făgăduită, unde domnesc dreptatea, libertatea și pacea, unde toți se recunosc frați și surori, fii ai aceluiași Tată care este Iubire, Viață și Lumină.
Frați și surori, prin învierea sa, Domnul ne pune de o manieră chiar mai puternică în fața dramei libertății noastre. În fața mormântului gol putem să ne umplem de speranță și uimire, ca discipolii, ori de teamă, ca paznicii și fariseii, constrânși să recurgă la minciună și subterfugiu ca să nu recunoască faptul că cel care a fost condamnat a înviat cu adevărat (cf. Mt 28,11-15).
În lumina Paștelui, să ne lăsăm uimiți de Cristos! Să lăsăm ca inima să ne fie schimbată de imensa lui iubire față de noi! Cine are în mână arme să le depună! Cine are puterea de a declanșa războaie să aleagă pacea! Nu o pace dobândită prin forță, ci prin dialog! Nu cu voința de a domina asupra celuilalt, ci de a-l întâlni!
Începem să ne obișnuim cu violența, ne resemnăm în fața ei și devenim indiferenți. Indiferenți la moartea a mii de persoane. Indiferenți la consecințele urii și dezbinării pe care le seamănă conflictele. Indiferenți la urmările economice și sociale pe care acestea le produc și pe care le resimțim cu toții. Există o tot mai accentuată ”globalizare a indiferenței”, pentru a aminti o expresie dragă papei Francisc, care cu un an în urmă, de la acest balcon, adresa lumii ultimele sale cuvinte, amintindu-ne: ”Câtă voință de moarte vedem în fiecare zi în numeroasele conflicte care cuprind diferite părți ale lumii!” (Mesajul Urbi et Orbi, 20 aprilie 2025).
Crucea lui Cristos ne amintește întotdeauna de suferința și durerea care înconjoară moartea și sfâșierea pe care ea o presupune. Cu toții ne temem de moarte și, de teamă, ne întoarcem de partea cealaltă, preferăm să nu vedem. Nu putem continua să fim indiferenți! Nu putem să ne resemnăm în fața răului! Sfântul Augustin învață: ”Dacă te temi de moarte, iubește învierea!” (Sermo 124,4). Să iubim și noi învierea, care ne amintește că răul nu este ultimul cuvânt pentru că a fost învins de Cel înviat!
El a trecut prin moarte ca să ne dea viața și pacea: ”Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă. Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea” (In 14,27). Pacea pe care Isus ne-o încredințează nu este una care se limitează să reducă armele la tăcere, ci aceea care atinge și schimbă inima fiecăruia dintre noi! Să ne convertim la pacea lui Cristos! Să facem să se audă strigătul de pace care izvorăște din inimă! De aceea, îi invit pe toți să se alăture mie la veghea de rugăciune pentru pace pe care o vom celebra aici, în bazilica Sfântul Petru, sâmbăta viitoare, 11 aprilie.
În această zi de sărbătoare, să abandonăm orice voință de ceartă, de stăpânire și de putere, și să-l implorăm pe Domnul să dăruiască pacea sa lumii întristate de războaie și marcate de ură și indiferență care ne fac să ne simțim neputincioși în fața răului. Îi încredințăm Domnului toate inimile care suferă și așteaptă adevărata pace, pe care numai El o poate da. Să ne încredințăm lui și să-i deschidem inima noastră! Numai El le face pe toate noi! (cf. Ap 21,5). Paști fericit!»
După urările pascale rostite în zece limbi, papa a intonat cântarea antifonului marian pascal ”Regina Coeli”, rugăciune care înlocuiește în timpul pascal cunoscuta rugăciune ”Angelus Domini” – ”Îngerul Domnului”.
Așa cum s-a spus, la finalul ceremoniei, papa Leon al XIV-lea a invocat binecuvântarea apostolică solemnă, însoțită de darul indulgenței plenare, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
