«Cât este de frumos să te gândeşti că Dumnezeul nostru nu are nevoie de sacrificii pentru a-i obţine bunăvoinţa! Dumnezeul nostru nu are nevoie de nimic; în rugăciune cere doar ca noi să păstrăm deschis un canal de comunicare cu El pentru a descoperi că suntem mereu fiii săi preaiubiţi», a spus papa Francisc în cateheza primei audienţe generale din 2019, desfăşurată miercuri, 2 ianuarie, în Aula Paul al VI-lea din Vatican.
Continuând şirul catehezelor dedicate rugăciunii "Tatăl nostru", pontiful a propus o reflecţie pornind de la locul strategic în care este plasată rugăciunea "Tatăl nostru" în Evanghelia după Matei: în centrul predicii de pe munte (cf Mt 6, 9-13)
Papa Francisc: «Plasarea, după cum am menționat, este foarte semnificativă; deoarece în această lungă învățătură, cunoscută ca "predica de pe munte" (cf Mt 5, 1-7, 27), Isus condensează aspectele fundamentale ale mesajului său. Începutul este asemenea unei bolţi decorată ca pentru o sărbătoare. Isus încununează cu fericire o serie de categorii de persoane care în vremea lui – dar și în a noastră – nu erau foarte apreciate. Fericiţi cei săraci, cei blânzi, cei milostivi, cei smeriţi cu inima… Este revoluția Evangheliei. Toate persoanele capabile de iubire, făcătorii de pace care până atunci se aflau la marginile istoriei, ajung în schimb constructori ai Împărăției lui Dumnezeu. Este ca și cum Isus spune: veniţi în faţă voi, care purtaţi în inimă misterul unui Dumnezeu care a dezvăluit atotputernicia sa în dragoste și iertare!»
Evidenţiind că marele secret care stă la baza predicii de pe munte este conţinut în îndemnul "fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri", pontiful a explicat că potrivit discursului făcut de Isus creştinul nu este cel care se angajează să fie mai bun decât alții, el fiind conştient că este un păcătos ca toți ceilalți. În schimb, creștinul este pur și simplu omul care se oprește înaintea noului Rug Aprins, al revelaţiei unui Dumnezeu care nu conţine misterul unui nume care nu poate fi rostit, ci le cere fiilor săi să-l invoce spunându-i "Tată".
Papa Francisc: «Iată, aşadar, cum introduce Isus învățarea rugăciunii "Tatăl nostru". El face acest lucru distanțându-se de două grupuri ale timpului său. Înainte de toate, de cei fățarnici: "să nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor (…) Apoi, Isus se distanţează de rugăciunea păgânilor, "care cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultaţi" (Mt 6,7) (…) Tu în schimb - spune Isus - când te rogi, adresează-te lui Dumnezeu aşa cum face un fiu cu tatăl său, care știe deja de ce are nevoie fiul înainte de a-i cere (cf Mt 6, 8). Ar putea fi, de asemenea, o rugăciune tăcută,"Tatăl nostru": este suficient să stăm sub privirea lui Dumnezeu, să ne amintim de iubirea Tatălui și acest lucru este îndeajuns pentru ca rugăciunea să ne fie ascultată.»
Pontiful nu a ezitat să se refere la contrastul, la scandalul reprezentat de acele persoane care merg la biserică, care petrec în biserică timp îndelungat, dar care – odată ieşite din biserică – trăiesc urându-i pe alţii sau vorbindu-i de rău. «Acesta este un scandal», a exclamat papa Francisc, spunând că cei care se comportă astfel mai degrabă ar sta acasă.
