Suntem între Înălțare și Rusalii. Isus se ridică la ceruri, Spiritul Sfânt coboară peste noi. În chip tainic, Fiul lui Dumnezeu se întoarce în sânul Sfintei Treimi, ducând cu El și natura noastră umană. Omul este îndumnezeit. Dorința dintotdeauna a omului este împlinită. Nu așa cum dorea, prin furt și cu forța, ci ca un dar pregătit dintotdeauna pentru noi. Astăzi, Adam se întoarce în Raiul pregătit pentru el, adică în comuniunea deplină cu Dumnezeu.
Rugăciunea din Evanghelia de astăzi ne vorbește despre acest lucru: despre darul minunat pe care Isus ni-l lasă și care este, nici mai mult, nici mai puțin, decât legătura Lui de iubire cu Tatăl. Suntem inserați în această minunată comuniune. Intrăm în cămara tainică a Sfintei Treimi. Noi, praf și țărână, devenim pulbere de stele.
Rusaliile consfințesc rugăciunea de astăzi a Mântuitorului. Spiritul Sfânt strălucește în sufletele noastre cu toate darurile și roadele Sale. Bucuria este una dintre cele mai evidente. Și, dacă nu o simțim întotdeauna, este pentru că renunțăm, de cele mai multe ori, la simplitatea naturii noastre de creștini. Cel rău, prin lumea în care trăim, încearcă neîncetat să ne facă să uităm că suntem regi și regine; că menirea noastră este aceea de a împărăți veșnic cu Isus. Nimic nu ar trebui să ne umbrească o astfel de bucurie.
Și totuși, de multe ori ne comportăm ca niște robi. Ne uităm, pierduți, vrăjiți, hipnotizați, la himerele din jurul nostru, în loc să ne uităm la ochii iubitori ai lui Dumnezeu. Suntem ca în acele povești în care Făt-Frumos trebuie să treacă printr-o pădure fermecată fără să se uite în jur, pentru a nu fi vrăjit și transformat într-o stană de piatră.
Nouă, dacă ne lăsăm răpiți de urâtul din această lume, de piatră ne devine doar inima.
S-o rugăm pe Maica Milei să zdrobească, cu lacrimile ei, piatra inimilor noastre. Ea, care este Mireasă a Spiritului Sfânt, să ne umple sufletele de lumina și de bucuria Cerului.
† Claudiu Lucian Pop
Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
Administrator al Eparhiei de Cluj-Gherla
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
Ev Io 17,1-13
Acestea a vorbit Isus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preamăreşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu marirea pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preamărit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.
