Toţi cei care sărbătorim astăzi Rusaliile sau Coborârea Spiritului Sfânt, suntem plini de Spiritul Sfânt. Suntem Temple, Biserici ale Spiritului Sfânt. Cu toţii ar trebui să fim plini de bucurie, de pace, de curaj, de speranţă, de îndurare.
Ca să înțelegem mai bine cine e Spiritul Sfânt şi cum ar trebui să fie cei ce-l poartă în tezaurul inimii lor, e suficient să medităm rugăciunea pe care i-o adresăm: “Împărate ceresc Mângâietorule, Spirite al adevărului, care pretutindenea ești şi toate le împlinești. Visterie a bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinarea şi mântuiește, Bunule, sufletele noastre”.
Îl avem în noi pe Împăratul cerurilor. Cel neîncăput de întregul univers, sălășluiește în noi. Și ne mângâie în toate încercările şi suferinţele noastre. Avem în noi visteria bunătăţilor, tot ceea ce este bun şi dă viaţă.
În schimb, de multe ori viaţa noastră spirituală se aseamănă mai degrabă cu o îngrijire paliativă. Cu acele îngrijiri destinate bolnavilor incurabili, muribunzi, care au menirea doar să uşureze suferinţele.
Dar noi nu am primit Spiritul Sfânt pentru a ne anestezia, pentru a ne amorţi şi a ne dărui astfel o tentativă, un surogat de bucurie şi de alinare.
De ce se întâmplă acest lucru? Fiindcă trebuie să ne decidem în mod serios cui aparţinem. Avem câteva alternative în această lume, care de multe ori ne sunt comode.
În primul rând putem să ne aparţinem. Și să alegem astfel să facem ceea ce ne place.
Putem să aparţinem lumii. Și să ne adaptăm ei, acceptând valorile, bucuriile şi regulile ei.
Putem de asemenea să aparţinem celui rău. Și dacă citim Vechiul şi Noul Testament găsim o mulţime de persoane care au făcut la fel.
Isus ne propune în schimb un lucru cu totul nou. Să ieşim din toate aceste posesiuni, mai mult sau mai puţin evidente, şi să devenim liberi cu adevărat, aparţinând Spiritului Sfânt. Un Spirit care respectă libertatea noastră, şoptindu-ne doar sfaturile sale. În latină sau în greacă, Spiritul Sfânt este numit Paraclit, care traduce vechea idee de Avocat. Iar în vechime, avocatul nu putea vorbi în locul clientului său, dar putea să îi sugereze ceea ce era de spus.
Spiritul Sfânt ne sugerează încontinuu tot ceea ce este în ajutorul şi în apărarea noastră. Tot ceea ce ne scoate din robia ego-ului, a lumii şi a celui rău.
Dar avem deplina libertate de a-l asculta sau de a-l refuza.
Dacă vrem să fim ai Lui cu adevărat, în fiecare zi trebuie să repetăm promisiunile botezului şi să spunem “Nu” egoismului, lumii şi celui rău.
Suntem deja Temple ale Spiritului Sfânt. Deja…dar nu încă…
Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
Administrator al Eparhiei de Cluj-Gherla
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
Ev Io 7,37-53; 8,12
În ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Isus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Spiritul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Spiritul, pentru că Isus încă nu fusese preamărit. Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul. Iar alţii ziceau: Acesta este Cristosul. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Cristos? N-a zis, oare, Scriptura că Cristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David? Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus? Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om. Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. Şi s-a dus fiecare la casa sa. Deci iarăşi le-a vorbit Isus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
