Dumnezeul nostru este unul care ascultă, care arată compasiune în fața lamentărilor, care nu rămâne impasibil în fața lacrimilor, care se lasă învins în fața rugăciunilor de cerere. Rugăciunile trec prin nori și ajung la El. Trebuie să ținem cont de acest lucru, deoarece diavolul vrea să rămânem singuri cu suferința noastră, vrea să ne luptăm doar cu forțele proprii, iar acest lucru nu ne este de ajuns.
Există totuși persoane care pun prea multă încredere în neuroni și cred că totul constă într-o reprogramare a creierului și într-o gândire diferită. Un creștin recunoaște că este bine să-și reorganizeze viața, dar pentru a face acest lucru nu își pune încrederea în sine, ci în Domnul.
Dumnezeu știe totul despre noi și are milă față de noi. Este milostiv și vrea să ne ajute să ne vindecăm rănile sufletului. Iată principiile vindecării interioare în Noul Testament:
1. Realismul
Escapadele, negarea și represiunea se opun dinamicii Evangheliei, iar de fiecare dată când ascundem problema pe care o avem acționăm în direcția opusă. Trebuie să înfruntăm păcatul, durerea, rănile, diavolul. Negarea problemei reprezintă prima noastră dificultate. Trebuie să fim realiști și să ne acceptăm problemele.
Rugăciunea, liniștea, participarea la reculegeri spirituale, ne ajută să ne vedem greșelile, mândria, orgoliul, irascibilitatea, pentru a ne ajuta să ne revenim la realitate.
2. Bunătatea creației
Cristos a spus: „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om” (Mt 15, 11).
Acest lucru înseamnă că chiar dacă se păcătuiește cu trupul, în sine trupul nu este ceva negativ; se păcătuiește cu gura, dar darul vorbirii nu este negativ; se păcătuiește cu banii, dar banul în sine nu reprezintă un lucru rău. Bunătatea creației indică faptul că motivul problemelor noastre nu stă în lucruri și nici în afara lor.
Trebuie să fim conștienți de faptul că fiecare celulă din trupul nostru binecuvântat este o creație a lui Dumnezeu. Trebuie să ne împăcăm cu trupul nostru, să punem deoparte deșeurile fizice și să regăsim pacea interioară. Același lucru se întâmplă și cu sentimentele, cu care trebuie să încetăm să ne mai luptăm. Dumnezeu ne acceptă și ne iubește așa cum suntem, dar este important să facem și noi acest lucru.
3. Există o ordine corectă atunci când vine vorba de vindecarea inimii
Majoritatea persoanelor cred că atunci când vine vorba de iertare și de a ierta, sentimentele se schimbă, dar este o greșeală.
Dacă se încearcă să se lupte împotriva unui sentiment se pierde, deoarece sentimentele sunt mai puternice decât noi. Ascultarea cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc; este primul lucru de care avem nevoie pentru ca viața noastră să se schimbe și să primească Cuvântul într-un mod personal. Nu putem schimba nimic în relațiile noastre problematice dacă nu începem să fim persoane diferite; atunci când ne simțim iertați de Dumnezeu, ne deschidem să-i iertăm și pe alții. Viața nu se schimbă dacă noi nu ne schimbăm, iar unicul care ne poate schimba este Domnul. Trebuie să ne aliem cu El, să-i ascultăm cuvântul și să aplicăm învățăturile Sale în viața noastră. Trebuie să-L ascultăm ca și cum am fi unicul ascultător, iar apoi va ajunge la noi adevărata bucurie mulțumită schimbării din viața noastră.
4. Fiecare vindecare are ca obiectiv instaurarea Împărăției lui Dumnezeu
Principalul motiv al venirii lui Cristos pe pământ a fost reprezentat de instaurarea și de deschiderea porților Împărăției lui Dumnezeu pentru umanitate, iar venirea lui în sufletele noastre încearcă să facă același lucru. Trebuie să-i încredințăm tronul vieții noastre lui Isus, pentru ca să devină Domnul vieții noastre.
5. Re-semnificare
Atunci când ni se întâmplă ceva rău, de multe ori ne întrebăm: „De ce mie?”. Re-semnificarea reprezintă lucrurile pozitive din spatele tragediilor care ni se întâmplă, reprezintă binele care răsare după rău, iar acestea sunt motivele:
- Dumnezeu ne arată că lucrurile rele pe care le-am suferit reprezintă o oportunitate pentru a ne testa limitele și pentru a ne întări. Această experiență are ca scop învingerea mândriei, cauza tuturor păcatelor.
- Dezamăgirile au funcția de a ne elibera de idolatria puterilor acestei lumi. Ne eliberează de idolatria față de lucruri și față de persoane. Este indispensabilă pentru că, uneori, avem o idee prea romantică despre prietenii noștri, despre carierele noastre, despre soții și despre familiile noastre, iar atunci când suntem dezamăgiți ne dăm seama de greșelile altora.
- Cristos permite ca noi să trăim răul pentru că vrea să devenim o carte vie, un narator care servește ca mărturie, o probă de trecut. Vrea să își arate milostivirea față de noi și speranța față de alții.
- Durerile noastre sunt o oportunitate de pocăință, de purificare și de unire cu Patima lui Cristos. El ne transformă suferința în mântuire pentru noi și pentru alții.
Uneori avem nevoie de durere pentru a avansa, pentru a nu rămâne nemișcați într-un loc, pentru a înțelege că suntem pelerini și avem un itinerar de parcurs. Să acceptăm harul Domnului, să acceptăm relele pe care le trăim, pentru că Dumnezeu acționează întotdeauna pentru un bine mai mare. Chiar dacă suferim, păcătuim și suntem dezamăgiți, trebuie să avem încredere în Dumnezeu. El are întotdeauna un plan pe care noi nu-l putem cunoaște în totalitate, dar trebuie să avem încredere că de mână cu El vom ajunge la locul potrivit, la viața veșnică.
Traducere: Liviu Ursu
