Lăudaţi, slujitori ai Domnului,
Lăudaţi numele Domnului.
Fie binecuvântat numele Domnului
De acum şi pentru totdeauna.
De la răsăritul soarelui până la apusul său,
Să fie lăudat numele Domnului.
Peste toate neamurile Preaînalt este Domnul
Mai înaltă decât cerurile este gloria Sa.
Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,
Cel locuieşte în înălțime
Şi se apleacă să privească
Peste ceruri și peste pământ?
Îl ridică din praf pe cel slab,
Din gunoi îi înalță pe cel sărac,
Ca să-l pună să șadă printre cei mari,
Printre cei mari ai poporului Său.
Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă,
Ca o mamă bucuroasă de fii.
Fie binecuvântat numele Domnului de acum şi pentru totdeauna. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că: „numele Domnului este prin însăși natura sa binecuvântatînainte ca oamenii să se îngrijească de asta. Însă Cristos însuși ne-a învățat să ne rugăm astfel: sfințească-se numele Tău (Mt 6,9), adică să fie premărit acest nume sfânt și prin viața noastră”.
Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă. Sfântul Efrem Sirul comentează acest verset într-un imn: „Fiului de împărat poporul său i-a refuzat oferta, Domnul și-a trimis mesajul păgânilor, i-a condus pe magi cu darurilor lor. Nu i-a călăuzit pe toți păgânii la Betlehem, Prea mic ca să-i primească pe toți în sânul său; însă a dilatat sânul Bisericii Sale pentru ca să îi primească pe toți fiii Săi. Binecuvântat! El care a făcut-o fecundă pe cea stearpă”.
