Amintind că suntem cu toţii "datori faţă de Dumnezeu şi faţă de numeroase persoane care ne-au dăruit condiţii de viaţă favorabile", pontiful a evidenţiat că "identitatea noastră "se construieşte pornind de la binele primit".

Papa Francisc: «Cine se roagă învaţă să spună "mulţumesc". Iar noi uităm de multe ori să spunem "mulţumesc", nu-i aşa! Suntem egoişti. Cine se roagă învaţă să spună "mulţumesc" şi-i cere lui Dumnezeu să fie binevoitor faţă de el (sau faţă de ea). Şi oricât am încerca să trăim potrivit învăţăturilor creştine, în viaţa noastră va exista întotdeauna ceva pentru care să cerem iertare: să ne gândim la zilele petrecute lenevind, la momentele în care ranchiuna a ocupat inima noastră şi aşa mai departe Din păcate, aceste experienţe – care nu sunt rare – ne fac să implorăm: "Doamne, Tată, iartă-ne greşelile." Să-i cerem iertare lui Dumnezeu.»  

Explicând că invocaţia „şi ne iartă nouă greşelile noastre" nu se limitează doar la a cere iertare, pontiful a evidenţiat prelungirea cererii prin expresia "precum", ce implică un termen de comparaţie.

Papa Francisc: «Dacă ne gândim bine, invocaţia se putea limita la această primă parte. Însă Isus o întăreşte printr-o a doua expresie care se uneşte cu prima. Relaţia de bunăvoinţă verticală din partea lui Dumnezeu se răsfrânge şi este chemată să se traducă într-o relaţie nouă pe care o trăim cu fraţii noştri: o relaţie orizontală. Dumnezeu cel bun ne îndeamnă pe toţi să fim buni.»

«Fiecare creştin ştie că există pentru el iertarea păcatelor», a explicat pontiful, spunând: «Când Isus le istoriseşte discipolilor chipul lui Dumnezeu, îl prefigurează prin expresii de duioasă milostivire. Spune că există mai multă bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte. În Evanghelii nimic lasă să se creadă că Dumnezeu nu iartă păcatele acelora care vor şi cer să fie îmbrăţişaţi din nou.»

Însă, pontiful atrage atenţia asupra obligaţiei care derivă din iubirea atât de abundentă a lui Dumnezeu, evidenţiind legătura dintre iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, faptul că "iubirea cheamă iubire şi iertarea cheamă iertare", precum se spune în Evanghelia după sfântul Matei: «Căci dacă voi iertaţi oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta, însă, dacă nu-i veţi ierta pe oameni, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre.»

Amintind parabola datornicului nemilostiv, pontiful avertizează că cel care nu face efortul de a ierta nu va fi iertat iar cel care nu face efortul de a iubi nu va fi iubit, amintind că «Isus a înlocuit legea talionului – ceea ce tu mi-ai făcut mie eu îţi fac ţie – cu legea iubirii – ceea ce Dumnezeu mi-a făcut mie eu îţi fac ţie.  

Papa Francisc: «Dumnezeu dă fiecărui creştin harul de a scrie o istorie de bine în viaţa fraţilor săi, în special a acelora care au făcut ceva supărător sau greşit. Cu un cuvânt, cu o îmbrăţişare, cu un surâs, putem transmite altora cel mai preţios lucru pe care l-am primit. Care este lucrul cel mai preţios pe care l-am primit? Iertarea. Fie ca şi noi să fim capabili să dăruim altora iertarea.»