După căderea lui Adam, pâinea e asociată cu sudoarea frunții. Cu toate acestea, iubirea lui Dumnezeu pregătește, de-a lungul istoriei umane, planul de răscumpărare și, până în momentul în care Cristos, Pâinea coborâtă din Cer, mântuiește omul din puterea păcatului și a morții, diverse imagini ne vorbesc, de-a lungul Vechiului Testament, despre această răscumpărare ce se apropie, tocmai prin simbolismul pâinii. Poporul ales experimentează în pustie mana, pâinea ce în fiecare dimineață cade din cer. Ilie este hrănit, din porunca Domnului, de către un corb care zilnic îi aduce pâinea. Elizeu hrănește 100 de persoane cu 20 de pâini, într-un fel de prevestire a miracolului de astăzi. În Noul Testament, Mântuitorul este ispitit de către cel rău, iar prima dintre cele trei ispite este legată tocmai de pâine. Isus învinge ispita nu transformând pietrele în pâine care să susțină viața trupească, ci dându-ne propriul Trup ca Pâine pentru viața veșnică.
În rugăciunea împărătească Tatăl nostru, Fiul lui Dumnezeu ne învață să cerem de la Tatăl nostru din Ceruri pâinea cotidiană, întorcându-ne astfel la logica dinaintea păcatului strămoșesc, când totul era dar. Momente evanghelice similare minunii de astăzi ne aduc aminte de darul Cerului, momente în care regăsim aceeași dinamică: Isus ridică ochii la cer, binecuvântează, frânge și dăruiește. Totul se împlinește în Cina cea de Taină, așa cum ne aduce aminte și mozaicul din biserica ridicată la Tabgha, pe locul unde înmulțirea pâinilor a avut loc. Pe acel faimos mozaic sunt reprezentați doi pești și doar patru pâini, pentru că cea de-a cincea pâine este cea de pe altar, înspre care minunea de astăzi ne conduce.
Suntem împreună cu Isus la înmulțirea pâinilor, la fiecare Sfântă Liturghie. Este adevăratul banchet, în viața aceasta și în cea viitoare. În prezența Mântuitorului, deșertul prinde viață, iar Valea Plângerii se transformă în adevărata grădină a Raiului. Suntem chemați și noi, încontinuu, să ieșim de la banchetul lumii și al lui Irod, indiferent cum s-ar numi el astăzi, deoarece finalul este, într-un fel sau altul, moartea. Să ieșim împreună cu Isus din palatul lui Irod: de la El, Isus, Mântuitorul nostru, în Sfânta Liturghie, vom primi darul Tatălui Ceresc, Pâinea adevăratului banchet.
Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
Administrator al Eparhiei de Cluj-Gherla
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
Ev Mt 14,14-22Şi ieşind Isus, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare. Isus însă le-a răspuns: n-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Isus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
