Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


8 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Care este semnificația altarului unei biserici?

 
Care este semnificația altarului unei biserici?
  • 07 Iul 2018
  • 930

 

Cuvântul „altar” înseamnă în ebraică „jertfelnic” (Ies 27,1). În limba greacă înseamnă „locul de sacrificiu”. În limba latină, cuvântul altar derivă din „altus”, care înseamnă „platformă înaltă”. De aceea, încă din antichitate, altarul este un loc înalt sau o piatră consacrată (în latină „ara”), care se folosea pentru celebrarea ritualurilor religioase adresate divinității, cum sunt ofrandele și sacrificiile.

Primul altar evreiesc pe care îl găsim în istoria biblică, a fost construit de Noe după ce a părăsit arca (Fac 8, 20). Tot din Biblie aflăm că primii oameni au adus pe altare sacrificii de animale și au oferit fructe Dumnezeului Creator - este cazul lui Cain și Abel.

Următoarele altare au fost construite de Avraam, de Isac, de Iacob, de Moise și de Iosua. Mai târziu, odată cu construirea Cortului, altarele erau edificate pentru a arde tămâia și pentru a oferi jertfe. Odată ce se aprindea focul pe altar, nu trebuia să se stingă (Lev 6, 13).

Cu trecerea timpului, așa cum se poate vedea în Cartea Leviticului, poporul lui Israel îi oferea lui Dumnezeu jertfe de miei și de alte animale, în semn de recunoaștere a divinității sale și pentru ispășire.

Jertfele Legii Vechi reprezentau o prefigurare a jertfei lui Isus pe altarul crucii, dar în sine erau imperfecte. Acesta este motivul pentru care autorul Scrisorii către Evrei spune: „ Jertfă şi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit trup. Arderi de tot şi jertfe pentru păcat nu ţi-au plăcut. Atunci am zis: Iată vin, în sulul cărţii este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule” (Evr 10, 5-7).

În noul și veșnicul legământ, Dumnezeu, făcându-se om, a luat un trup muritor și asemenea omului a putut să sufere, iar ca Dumnezeu a putut da propriei suferințe o valoare infinită, capabilă să plătească orice păcat al ființei umane.

Isus este capabil să-l reconcilieze definitiv pe om cu Dumnezeu, oferindu-se jertfă. De aceea El este marele și veșnicul preot. Cu toate acestea, Isus Cristos, pe lângă faptul că este preot este și victimă și altar (Misalul Roman).

Isus este preot, deoarece „ ca răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa”, spune Isaia 53,12.

Isus este victima, deoarece El, ca singurul preot al Noului Legământ, s-a dat pe Sine (1 Tim 2, 6) ca o victimă, pentru a plăti prețul de răscumpărare pentru toți.

Isus este altar. Având preotul și victima, ne servește acum altarul, întotdeauna necesar pentru realizarea jertfei. Altarul evocă deci masa pe care Isus și-a anticipat sacrificiul, care s-a realizat oferindu-se pe altarul crucii.

În acest fel, există un raport direct și intrinsec între masă (altar) și cruce, realizând o unitate sau o fuziune între Isus și cruce, între Isus și altar. De aceea Cina Domnului sau Liturghia - prelungită sau actualizată în timp, prin dorința exprimată de Isus (Lc 22, 19; 1 Cor 11, 24-25) - reprezintă jertfa fără vărsare de sânge care amintește de sacrificiul Său sângeros de pe cruce. Isus le-a spus apostolilor săi: „ Luaţi, mâncaţi, ACESTA ESTE TRUPUL MEU, care se dă pentru voi... ACESTA ESTE SÂNGELE MEU, care pentru mulți se varsă” (Lc 22, 19/ Mt 26, 28).

Cristos este altar, deoarece cu El și în El se realizează și se susține jertfa mântuitoare. Jertfa lui Isus a fost atât de perfectă încât nu ne putem gândi la o alta mai mare.

În Legea cea Nouă, altarul este masa pe care se oferă Jerfa Euharistică. „Însuşi Cristos, Mare Preot veşnic al Noului Legământ, este acela care, acţionând prin slujirea preoţilor, oferă Jertfa Euharistică. Şi tot Cristos, prezent cu adevărat sub speciile pâinii şi vinului, este ofranda Jertfei euharistice” (CBC, art. 1410).

„Ce este altarul lui Cristos, dacă nu imaginea Trupului lui Cristos? Altarul este imaginea Trupului lui Cristos, iar Trupul lui Cristos stă pe altar”, spune Sfântul Ambrozie. Liturgia exprimă această unitate a jertfei și a împărtășirii în numeroase rugăciuni (CBC, art. 1383).

Altarul, care trebuie să fie fix, îl simbolizează pe Isus Cristos, Piatra cea Vie, piatra cea din capul unghiului (1 Pt 2,4; Ef 2, 20). Din acest motiv, conceptul potrivit căruia Cristos este altarul mistic al jertfei Sale și piatra de temelie pe care trebuie să se construiască templul spiritual al credincioșilor, a influențat construcția altarului din piatră, fiind astfel simbolul viu al lui Cristos.

 

Traducere: Liviu Ursu



Sursa:aleteia.it