Doamne, strig către Tine, grăbește să mă ajuți;
Apleacă-Ți urechea la glasul meu când Te invoc.
Rugăciunea mea să fie înaintea Ta precum tămâia,
Mâinile mele ridicate ca jertfa de seară.
Pune, Doamne, strajă gurii mele,
Supraveghează ușa buzelor mele.
Nu apleca inima mea spre rău,
Să împlinească acțiuni criminale cu răufăcătorii:
Să nu gust delicioasele lor alimente.
Să mă lovească dreptul și cel credincios să mă corecteze,
Uleiul răufăcătorului să nu parfumeze capul meu,
Printre răutățile lor să-mi continuu rugăciunea mea.
Să fie aruncați de pe stânci conducătorii lor
Și să audă cât sunt de dulci cuvintele mele:
„Precum se lucrează și se împrăștie pământul
Să fie risipite oasele lor la gurile iadului”.
Spre Tine, Doamne, Doamne, sunt îndreptați ochii mei;
În Tine mă refugiez, nu mă lăsa fără apărare.
Păzeşte-mă de cursa pe care mi-o întind,
De cursele răufăcătorilor.
Cei fărădelege să cadă împreună în plasele lor,
Iar eu, întreg, voi trece mai departe.
Rugăciunea mea să fie înaintea Ta precum tămâia, mâinile mele ridicate ca jertfa de seară. Sfântul Casiodor ne aduce aminte că tămâia este simbolul rugăciunii și că mâinile ridicate reprezintă faptele bune; despre jertfa de seară spune că trimite cu gândul la „sfârșitul vieții, când ne curățim prin pocăință și în smerenia ultimilor ani oferindu-i Domnului”.
Pune, Doamne, strajă gurii mele, supraveghează ușa buzelor mele. Sfântul Atanasie ne spune că: „este un mare lucru acela de a ști guverna propria limbă: de aceea cere acest ajutor lui Dumnezeu. Se roagă ca să nu fie cuvintele sale rele ci să fie spre edificarea celor care le ascultă”.
Să mă lovească dreptul și cel credincios să mă corecteze. Sfântul Augustin se întreabă: „cine este dreptul care te corectează? Cristos, capul, să îndrepte toate membrele! Corectează bine pentru că nu este împins de dispreț. Corectează cu milostivire. Noi înșine suntem în parte drepți și în parte păcătoși. Dreptul din noi să-l corecteze pe păcătos, cu îndurare”.
