Psalmul 4
Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele!
Când mă tulburam Tu mi-ai adus liniștea!
Îndură-te spre mine şi ascultă-mi rugăciunea.
Fiii oamenilor, până când mă veți profana,
Iubind deşertăciunea şi căutând minciuna?
Să ştiţi că Domnul face minuni pentru cuviosul Său;
Domnul mă ascultă când îl chem în ajutor.
Cutremurați-vă și nu mai păcătuiți;
cercetați-vă cugetul întru aşternuturile voastre și vă împăcați.
Aduceți jertfa de dreptate şi încredeți-vă în Domnul.
Mulţi zic: "Doamne, Cine ne va arăta nouă cele bune?
Strălucească peste noi lumina feţei Tale!”
Tu Mi-ai înveselit inima,
mai mult decât bucuria pentru belșug de grâu și vin.
Cu pace mă voi culca şi îndată voi adormi,
Pentru că doar Tu, Doamne, mă odihnești.
Cutremurați-vă și nu mai păcătuiți. În multe ediții ale Psalmilor această expresie este tradusă prin cuvintele Mâniați-vă dar nu păcătuiți, care provoacă unele neînțelegeri. Mânia apare ca un sentiment distructiv iar expresia psalmului, în interpretarea sfinților părinți, pune accentul pe schimbare, pe convertire. A se cutremura oferă perspectiva remușcării pentru scopurile iluzorii urmărite pe cărarea vieții și deschide calea pentru îndreptare. Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește despre cutremurare, ca de un instrument deosebit de util pentru scuturarea somnolenței spirituale și ajutor puternic pentru revigorarea inimii.
Jertfa de dreptate. Pentru sfântul Augustin, prin cuvintele acestea creștinii trebuie să înțeleagă îndemnul psalmistului de a lăsa în urmă viața păcătoasă și de a începe o nouă viață în care să caute bunurile și valorile spirituale.
Strălucească nouă lumina feței tale. Același Sfânt Augustin face o comparație între creștini și monede în următorul sens. Monedele au imprimate pe ele „chipul Cezarului” și la fel cum Cezarul cere de la oameni moneda care are chipul său, în același fel Dumnezeu cere omului imaginea Sa, sădită prin creație în el. Conducătorilor pământeni trebuie să li se plătească taxe și impozite, lui Dumnezeu i se cuvine un suflet luminat, care poartă amprenta luminii Feței Sale.
Cu pace mă voi culca. Cu pace, la fel cum începe Ectenia mare a Dumnezeieștii Liturghii, înseamnă în interpretarea sfântului Ioan Gură de Aur un sentiment de reculegere, departe de tentația de a se dispersa în multele griji care însoțesc viața. În timp ce pacea favorizează unitatea interioară a ființei, preocupările îl conduc spre împărțirea și fărâmițarea sa. Cine e liber față de veacul acesta, se odihnește sau se roagă cu pace pentru că se satură din plăcerile Înțelepciunii.
Pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno
