(Duminica lui Zaheu)
O mulțime de oameni îl înconjoară pe Isus aproape tot timpul. Din dorința de a-l vedea, în căutare de miracole sau din credință, oamenii îl însoțesc pe cale. Mulți sunt pe drumul înspre Ierusalim, mulți la intrarea în Ierusalim, mulți în curtea lui Pilat și ... doar câțiva la picioarele Crucii. Unii fac parte din mulțime și îl îmbulzesc fără să-l atingă. Alții sunt în mulțime fără a face parte din ea; de aceea ies și se ating de Mântuitorul beneficiind de atotputernicia lui Dumnezeu. Așa este femeia cu scurgere de sânge, așa este orbul din Ierihon, așa este Zaheu. Oare cum suntem noi? Îl îmbulzim ori ne atingem de Dumnezeu? Evanghelia ne invită să ne uităm în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu pentru a descoperi starea noastră sufletească.
Zaheu, al cărui nume pare să însemne "curat" sau "neprihănit", este inițial parte a mulțimii. Când Isus se apropie însă, decide să se detașeze, pentru a-l vedea cu propriii ochi. Acesta este începutul schimbării: întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu, față către față, devine prilej de mântuire. Isus îl privește și totul se transformă în viața lui Zaheu. Aceeași privire se va opri și asupra lui Petru în cel mai negru moment al vieții lui, cel al trădării, și-i va mărturisi o Iubire ce niciodată nu obosește. Simon va deveni Petru pe deplin, Zaheu va deveni Curat pe de-a-ntregul împlinindu-și astfel menirea.
Începutul misiunii publice a Fiului lui Dumnezeu coincide cu chemarea la schimbarea vieții: pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor. Duminica trecută i-am văzut pe cei zece leproşi: dintre ei, unul își schimbă direcția de mers. Astăzi îl contemplăm pe Zaheu: iese din mulțime pentru a-l vedea pe Isus. Cum răsună chemarea Mântuitorului în viața noastră? Ce suntem dispuși să convertim? Cât suntem dispuși să schimbăm? Evanghelia ne cheamă să ne dăm jos din copacul existenței noastre, pe urmele lui Zaheu și să-i facem spațiu în casa vieții noastre Fiului lui Dumnezeu. Acolo, atunci, când privirile se vor întâlni, viața noastră de fii va începe cu adevărat.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Lc 19,1-10
În vremea aceea trecea Isus prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, care era mai-marele vameşilor şi era bogat, căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Isus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Isus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
