Transmițând și educând viața umană, care niciodată nu trebuie rebutată, soții devin ”cooperatori ai iubirii lui Dumnezeu Creatorul și aproape interpreți ai săi”. La audiența generală de miercuri 21 octombrie a.c., prima după recenta operație la plămâni, Leon al XIV-lea a reluat catehezele despre învățătura Conciliului Vatican II și a vorbit despre demnitatea și promovarea familiei. Pontiful a mulțumit încă o dată pentru susținerea rugăciunilor din aceste zile de spitalizare și convalescență.
”Primul lucru pe care doresc să vi-l spun este: Mulțumesc! Vă mulțumesc pentru susținerea rugăciunilor voastre! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru generozitatea sa. Să ne reînnoim cu toții încrederea în bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu”: a spus papa Leon al XIV-lea miercuri, 21 octombrie a.c., la prima audiență generală după operația la plămânul drept, efectuată în 13 octombrie la Spitalul ”A. Gemelli” din Roma.
Papa a continuat miercuri seria de cateheze despre documentele Conciliului Vatican II și a evidențiat demnitatea căsătoriei și familiei pornind de la constituția pastorală ”Gaudium et spes”.
Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru cateheza papei Leon al XIV-lea de la audiența generală din 21 octombrie 2026:
«Constituția pastorală ”Gaudium et spes” (GS) a Conciliului Vatican II, după ce a ilustrat în prima parte demnitatea persoanei și vocației sale în lume, în a doua parte ia în considerare, ”în lumina Evangheliei și a experienței umane”, unele probleme contemporane mai urgente (cf. GS, 46). Atenția se concentrează în primul rând asupra căsătoriei și a familiei, în convingerea că binele persoanei și al societății umane și creștine este strâns legat de o situație fericită a comunității conjugale și familiale (GS, 47).
În acest scop, nu sunt reiterate doar valorile și finalitățile, dar se prospectează o concepție reînnoită a căsătoriei ca ”o intimă comunitate de viață și de iubire conjugală” (GS, 48). Integrând dimensiunea juridică a căsătoriei ca și contract, fundamentul acestei uniuni este recunoscut în ”pactul conjugal”, înțeles ca ”gestul uman prin care soții se dăruiesc și se primesc reciproc” (ibid.). Dăruirea reciprocă a bărbatului și a femeii, de așa natură încât ”nu mai sunt doi, ci un singur trup” (Matei 19,6), motivează exigența ”fidelității depline” și a ”unității indisolubile” a soților, exprimându-se de o manieră vie prin procrearea și educarea fiilor (cf. GS, 48). Oglindire a dumnezeieștii Treimi, iubirea conjugală și părintească, prin sacramentul căsătoriei, este ”susținută și îmbogățită de puterea răscumpărătoare a lui Cristos” pentru ca soții să se poată iubi unul pe altul așa cum El a iubit Biserica și s-a dat pe sine pentru ea” (ibid.).
După ce a luminat realitatea căsătoriei în lumina iubirii lui Cristos, care este adevăr al iubirii umane și divine, [constituția] ”Gaudium et spes” își îndreaptă atenția la iubirea conjugală și fecunditatea matrimonială. Nelimitându-se la atracția erotică, pe care o integrează în sine, iubirea conjugală cuprinde toată voința soților, revigorând afecțiunea sufletului și exprimându-se prin sentimente și gesturi de tandrețe (cf. GS, 49). Îmbrățișând binele întregii persoane a bărbatului și a femeii, egali în demnitate, această iubire pătrunde întreaga viață a soților, găsind exprimare în gesturile exclusive și proprii ale căsătoriei (cf. ibid.). În timp ce semnifică iubirea integrală de la persoană la persoană, intimitatea specială a soților favorizează dăruirea reciprocă și îmbogățește bucuria lor reciprocă (cf. ibid.).
Fecunditatea iubirii conjugale se exprimă, totodată, prin procrearea fiilor, ”darul cel mai excelent al căsătoriei” (GS, 50). Transmițând și educând viața umană, care niciodată nu trebuie rebutată, soții devin ”cooperatori ai iubirii lui Dumnezeu Creatorul și aproape interpreți ai săi” (ibid.). Chemați fiind la această responsabilitate umană și creștină, ei sunt obligați să se lase călăuziți de o judecată dreaptă cu privire la binele lor și al fiilor, a celor născuți ori a celor care vor veni. O atare judecată, pe care, în cele din urmă, soții înșiși trebuie să o formuleze înaintea lui Dumnezeu, cere ca conștiința lor să conformeze legii divine, interpretată de Magisteriul bisericesc în lumina Evangheliei (cf. ibid.).
Valorizarea comunității iubitoare și a fecundității procreatoare în căsătorie determină Conciliul să excludă posibilitatea existenței unei ”adevărate contradicții între legile divine, care reglementează transmiterea vieții, și cele care favorizează iubirea conjugală autentică (GS, 51) și să afirme că, ”atunci când e vorba de a pune de acord iubirea conjugală cu transmiterea vieții” e necesar ”a păstra într-un context de adevărată iubire semnificația totală a dăruirii reciproce și a procreării umane” (ibid.). Din aceasta decurg fie faptul că ”viața, odată concepută, trebuie protejată cu cea mai mare grijă”, evitând avortul ca și infanticidul; fie faptul că ”gesturile specifice vieții conjugale, orânduite conform adevăratei demnități umane, trebuie respectate cu mare stimă” (ibid.).
Învățătura [constituției] Gaudium et spes cu privire la comunitatea conjugală și familială evidențiază, de asemenea, funcția socială a familiei, definită ”școală a unei umanități mai bogate” și ”fundament al societății” (GS, 52), amintindu-le celor care dețin responsabilități sociale, mai ales în domeniul politic și cultural, datoria de ”a colabora cu eficacitate la promovarea căsătoriei și a familiei” (ibid.).
Preaiubiților, acest angajament este mai urgent ca niciodată. Biserica știe bine acest lucru, după cum dovedește solicitudinea pastorală a papilor care s-au succedat de la ultimul Conciliu, până la dubla adunare sinodală voită de papa Francisc, asupra cărora au revenit, în zilele trecute, întâistătătorii Bisericilor Orientale Catolice și președinții Conferințelor Episcopale. Sfânta Familie de la Nazaret să ne lumineze pe cale și să ocrotească familiile din lumea întreagă!»
Saluturile adresate pelerinilor
Salutând pelerinii din diferite țări, papa a menționat, printre alții, grupurile de polonezi și a evidențiat organizatorii și interpreții concertului ”Psalmi de pace”, prin care se marchează 45 de ani de la înființarea fundației de drept pontifical ”Ioan Paul al II-lea”, exprimându-și urarea ca astfel de inițiative să devină o sursă de pace și reconciliere.
La saluturile finale, Leon al XIV-lea a amintit beatificarea de sâmbăta trecută, la Ibiza, în Spania, a preotului Ioan Torres Torres și alți 19 însoțitori, preoți din Ibiza și Formentera, uciși din ură față de credință în timpul persecuției religioase din secolul trecut, spunând că ”mărturia lor ne încurajează să facem din viață o jertfă de iubire față de Dumnezeu și de frați”.
În salutul adresat apoi pelerinilor de limba italiană, tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, papa i-a îndemnat pe toți să trăiască credința în spirit de coerență pentru a iradia în mediul de viață mesajul eliberator al Evangheliei.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru, cântată în limba latină, urmată de binecuvântarea apostolică a Sfântului Părinte, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
