A treia săptămână a Postului Mare,
Miercuri seara (joi), (30) 31 martie 2016.
Sfântul mucenic Ipatie, episcopul Gangrelor,
făcătorul de minuni (+ sec IV).
Psalmul 140, versetele 1 şi 2, pe versul 4, propriu-zis. (Aşa cum spune Triodul).
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10 (totdeauna la Liturghia Înaintesfinţitelor se pun stihurile şi stihirile pe 10).
Stihira zilei, de două ori, pe versul 4 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Ca un desfrânat risipind părinteasca mea bogăţie, pustiu m-am făcut, locuind în ţara cetăţenilor celor vicleni; şi prin necugetarea mea m-am asemănat animalelor celor neînţelegătoare, şi m-am golit de tot harul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta, întorcându-mă strig către Tine, Părintele cel milostiv şi îndurat: Greşit-am, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Ca un desfrânat risipind părinteasca mea bogăţie, pustiu m-am făcut, locuind în ţara cetăţenilor celor vicleni; şi prin necugetarea mea m-am asemănat animalelor celor neînţelegătoare, şi m-am golit de tot harul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta, întorcându-mă strig către Tine, Părintele cel milostiv şi îndurat: Greşit-am, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Apoi a mucenicilor, pe versul 4.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Jertfele cele însufleţite, arderile de tot cele cugetătoare, Mucenicii Domnului, junghierile cele desăvârşite ale lui Dumnezeu, oile cele ce cunosc pe Dumnezeu şi sunt cunoscute lui Dumnezeu, al căror staul este necălcat de lupi, rugaţi-vă ca şi noi să fim păstoriţi împreună cu voi, la apa odihnei.
Alte stihiri, ale apostolilor, pe versul 6.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cei ce v-aţi arătat raze ale Soarelui celui înţelegător, văzătorilor de Dumnezeu Apostoli, cereţi luminare sufletelor noastre, şi ne mântuiți de întunericul cel nepătruns al patimilor, şi vă rugaţi ca să vedem ziua mântuirii, prin rugăciuni şi prin cereri curăţindu-ne inimile, pe care vicleanul le-a rănit. Ca mântuindu-ne, cu credinţă să vă cinstim pururea pe voi, cei care cu preaînţeleaptă propovăduire aţi mântuit lumea.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
În ţara răutăţii plecând eu, desfrânatul, rău am cheltuit bogăţia pe care mi-ai dat-o, milostive Părinte, şi mă topesc de foamea faptelor bune. Iată că m-am îmbrăcat cu ruşinea neascultării, golindu-mă de harul cel dumnezeiesc, şi strig Ţie: Greşit-am, dar ştiu bunătatea Ta. Primeşte-mă ca pe unul din argaţii Tăi, îndurate Hristoase, pentru rugăciunile Apostolilor, celor ce Te-au iubit pe Tine.
Altă stihiră a apostolilor, același vers.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Apostoli ai Mântuitorului, luminători ai lumii, făcători de bine şi mântuitori, care sunteţi vestitori ai măririi Lui, ca nişte ceruri tâlcuitoare şi împodobiţi cu stelele minunilor şi cu semnele tămăduirilor, aduceţi cu stăruinţă rugăciuni Domnului pentru noi, ca să primească rugăciunile noastre, întru mireasmă preacurată, şi să ne învrednicim şi a săruta Crucea cea purtătoare de viaţă şi a o privi toţi cu frică. Pentru a ne închina ei, trimite-ne nouă milele Tale, Mântuitorule, ca un iubitor de oameni.
Apoi, 4 stihiri ale mucenicului din Minei, versul 8.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Părinte, de Dumnezeu cugetătorule Ipatie, întru înfrânare bine fiind crescut, ai ajuns la înălțimea cea mărită a virtuților și tinzând către privirea dumnezeiască cea tainică a lui Hristos, ai oglindit cu adevărat în tine frumusețea Lui. Cu ale Cărui străluciri mintea și cugetul luminându-ți, ai fulgerat tuturor razele minunilor.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Părinte al părinților, Ipatie, strălucind cu lumina dreptei credințe, ai luminat, cuvioase, cugetele celor ce cu credință aleargă la tine și ai întunecat vederile lui Arie, lepădându-l din Biserica lui Hristos. Pentru aceasta, luminător dobândindu-te pe tine toți, cinstim și fericim sfințită pomenirea ta.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Părinte sfințite Ipatie, având întru inima ta pe Hristos Împăratul, pe Care L-ai propovăduit în chip lămurit de o ființă cu Tatăl, ai strălucit razele minunilor, luminând tot pământul. Pe cel rău l-ai omorât și cu rugăciunile tale ai făcut să izvorască izvoare de ape fierbinți, spre vindecarea sufletelor.
Mărire… Și acum... a Născătoarei
Bucură-te lauda lumii. Bucură-te templul Domnului. Bucură-te munte umbros. Bucură-te scăpare. Bucură-te sfeșnic de aur. Bucură-te mărirea dreptcredincioșilor, cinstită. Bucură-te Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu. Bucur-te rai. Bucură-te masă sfântă. Bucură-te cort. Bucură-te năstrapă cu totul de aur. Bucură-te nădejdea tuturor.
Terminându-se cântarea imnului Lumină lină…, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.
Se cântă prohimenul zilei, vers 4:
Nădăjduit-am în mila lui Dumnezeu în veac şi în veacul veacului (Ps. 51,7b).
Stih: Ce te făleşti întru răutate, puternice ? (Ps. 51,1a).
Nădăjduit-am în mila lui Dumnezeu în veac şi în veacul veacului.
D.: Înţelepciune.
C.: De la Facere (7,6-9), citire.
D.: Să luăm aminte.
Noe însă, când a venit asupra pământului potopul de apă, era de şasesute de ani.
Şi a intrat Noe în corabie şi împreună cu el au intrat fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui, ca să scape de apele potopului.
Din păsările curate şi din păsările necurate, din animalele curate şi din animalele necurate, din fiare şi din toate cele ce se mişcă pe pământ
Au intrat la Noe în corabie perechi, perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
Se cântă al doilea prohimen, vers 4:
C.: Când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucura-se-va Iacob și se va veseli Israel (Ps. 52,8bc).
Stih: Zis-a cel nebun întru inima sa: «Nu este Dumnezeu» (Ps. 52,1).
Când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucura-se-va Iacob și se va veseli Israel.
În timp ce se cântă prohimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prohimenul şi stihul, preotul spune cu glas înalt, făcând cruce cu lumânarea:
Înţelepciune. Drepţi!
Şi întorcându-se spre popor, face cruce cu lumânarea, spunând:
Lumina lui Cristos luminează tuturor!
Apoi, spune:
Înţelepciune.
Citeţul: De la Pilde (9,12-18), citire:
Preotul: Să luăm aminte.
Fiule! Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul.
Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă,
ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată:
«Cine este neînţelept să intre la mine!». Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice:
«Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun».
Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia, se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
