Liturghia Înaintesfinţitelor de vineri seara în săptămâna I a Postului Mare

Liturghia Înaintesfinţitelor sau a Darurilor mai înainte sfinţite

Vineri seara (sâmbătă), Minunea colivelor Sf Teodor Tiron.

Săptămâna a I-a a Postului Mare.

(18) 19 martie 2016,

Sfinții Martiri Hrisant, Daria și Ilaria (+ 283).

Notă: Tot ritualul Liturghiei Înaintesfințitelor îl puteți găsi AICI. Mai jos puteți găsi textele specifice acestei zile.

Psalmul 140, versetele 1 şi 2, pe versul 5, propriu-zis. (Aşa cum spune Triodul).

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 10 (totdeauna la Liturghia Înaintesfinţitelor se pun stihurile şi stihirile pe 10).

Stihira zilei, de două ori, pe versul 5 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Veniţi credincioşilor să lucrăm la lumină lucrurile lui Dumnezeu; să umblăm cu chip smerit ca ziua. Tot scrisul nedrept al aproapelui să-l lepădăm de la noi, nepunându-i împiedicare spre sminteală. Să lăsăm desfătarea trupească, să sporim darurile sufletului, să dăm celor lipsiţi pâine şi să ne apropiem către Cristos cu pocăinţă, strigând: Dumnezeul nostru ai milă de noi.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Apoi 4 stihiri martirice, pe versul 8 (este versul săptămânii).

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Mucenici ai Domnului, tot locul sfințiți și toată boala vindecați; și acum rugați-vă să se mântuiască din cursele vrăjmașului sufletele noastre, rugămu-vă.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Mucenicii Domnului, rugați pe Dumnezeul nostru și vă rugăm cereți sufletelor noastre mulțime de îndurări și curățire de greșeli.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Mucenicii Tăi, Doamne, uitând cele din viață și neluând seama la chinuri pentru viața ce va să fie, aceleia moștenitori s-au arătat; pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură. Pentru rugăciunile lor, dăruiește poporului Tău mare milă.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

De este vreo cuviință, de este vreo laudă, se cuvine sfinților; că săbiilor și-au plecat grumajii pentru Tine, Cel ce ai plecat cerurile și Te-ai coborât. Vărsatu-și-au sângele pentru Tine, Cel ce Te-ai micșorat pe Tine însuți și chipul robului ai luat. Smeritu-s-au până la moarte, sărăciei Tale urmând. Cu ale căror rugăciuni, după mulțimea îndurărilor Tale, Dumnezeule, îndură-Te spre noi.

Apoi, 4 stihiri ale Sfântului Teodor, vers 2.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Veniţi toţi iubitorii de mucenici să ne veselim sufleteşte şi să sărbătorim. Că astăzi ne pune înainte masă tainică mucenicul Teodor, veselindu-ne pe noi iubitorii de sărbătoare, şi să strigăm către dânsul: Bucură-te purtătorule de luptă cel nebiruit, cel ce ai surpat pe pământ ameninţările tiranilor. Bucură-te cel ce ţi-ai dat trupul tău cel de pământ chinurilor, pentru Hristos Dumnezeu. Bucură-te cel ce te-ai arătat în multe feluri de primejdii ostaş iscusit ale oştii celei cereşti. Pentru aceasta te rugăm pe tine, podoaba mucenicilor: Roagă-te pentru sufletele noastre.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Harul cel de Dumnezeu dăruit al minunilor tale, mucenice Teodore, îl întinzi tuturor celor ce aleargă către tine cu credinţă, pentru care te lăudăm pe tine, zicând: Pe cei robiţi îi eliberezi, pe bolnavi îi vindeci, pe cei săraci îi îmbogăţeşti şi mântuieşti pe cei ce plutesc cu corăbiile. Alergarea spre cele zadarnice ale robilor o opreşti, şi arăţi, luptătorule, pagubele celor ce li s-au furat. Pe ostaşi îi înveţi să se ferească de răpire. Pruncilor dăruieşti cu milostivire cererile. Fierbinte ocrotitor te afli celor ce săvârşesc sfinţită pomenirea ta. Cu care, preasfinţite pătimitorule, şi nouă celor ce lăudăm mucenicia ta, cere-ne de la Hristos mare milă.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Dar al lui Dumnezeu preamare te-ai arătat, mucenice Teodore; că şi după sfârşit, ca un viu, împlineşti cererile celor ce aleargă la tine; pentru că şi fiul femeii, răpit fiind odinioară rob în oase păgânească, venind înaintea ta văduva şi udând cu lacrimi biserica ta, tu ca un milostiv pe cal alb încălecând ai pus pe fiul ei înaintea ei, nevăzut. Şi după aceasta, şi cu aceasta, n-ai încetat săvârşind minuni. Ci roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Pe tine cel numit cu numele dumnezeieştilor daruri, te cinstesc de trei ori fericite Teodore. Că arătându-te luminător neapus al luminii celei dumnezeieşti, ai strălucit cu luptele tale în toată lumea; şi arătându-te mai puternic decât focul, văpaia ai stins şi capul vicleanului balaur l-ai sfărâmat. Pentru aceasta spre chinurile tale plecându-se Hristos, a încununat dumnezeiescul tău cap, mare mucenice luptătorule, ca cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, roagă-te îndelung pentru sufletele noastre.

Mărire…, vers 6.

Lucrând vrăjmaşul cu tiranul cel ca şi el viclean, ca printr-un organ, prin rea închipuire încerca să spurce cu bucate, din jertfele cele necurate, pe binecredinciosul popor, cel ce se curăţa cu postul. Dar tu ai stricat meşteşugirea lui cu chibzuială mai înţeleaptă, şi în vis arătându-te arhiereului celui de atunci, i-ai descoperit adâncul gândului, arătându-i uneltirea cea nesocotită a vicleanului. Pentru aceasta aducându-ţi ţie mulţumire, te numim mântuitor şi săvârşim în toţi anii pomenirea minunii ce s-a făcut. Şi încă ne rugăm să ne păzim nevătămaţi de uneltirile vicleanului, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, mucenice Teodore.

Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 8.

Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pe pământ s-a arătat şi cu oamenii a petrecut: că din Fecioară curată trup luând, şi dintr-însa ieşind după concepere, unul este Fiul, îndoit în fire, dară nu în feţe. Pentru aceasta. desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit cu adevărat vestindu-L, mărturisim pe Cristos Dumnezeul nostru; pe care roagă-L, Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.

Terminându-se cântarea imnului Lumină lină…, preotul din Sfintele Uși, zice:

P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.

C.: Și spiritului Tău.

P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.

Se cântă prohimenul zilei, vers 6:

Să te audă Domnul în ziua necazului (Ps 19,1a).

Stih: Să te apere numele Dumnezeului lui Iacob (Ps 11,1b).

Să te audă Domnul în ziua necazului.

D.: Înţelepciune.

C.: De la Facere (2,20-25 şi 3,1-20), citire.

D.: Să luăm aminte.

Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.

Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.

Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.

Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.

Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.

Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"

Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm;

Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"

Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!

Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.

Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.

Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.

Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"

Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns".

Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?"

Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat".

Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: "Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat".

Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!

Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul".

Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni".

Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!

Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!

În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce".

Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.

Se cântă al doilea prohimen, vers 6:

C.: Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale (Ps 20,14).

Stih: Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte (Ps 20,1).

Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale

În timp ce se cântă prohimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prohimenul şi stihul, preotul spune cu glas înalt, făcând cruce cu lumânarea:

Înţelepciune. Drepţi!

Şi întorcându-se spre popor, face cruce cu lumânarea, spunând:

Lumina lui Cristos luminează tuturor!

Apoi, spune:

Înţelepciune.

Citeţul: De la Pilde (3,19-34), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Prin înţelepciune, Domnul a întemeiat pământul, iar prin înţelegere a întărit cerurile.

Prin ştiinţa Sa a deschis adâncurile şi norii picură rouă.

Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială,

Căci ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău.

Atunci tu vei merge fără teamă pe calea ta şi piciorul tău nu se va poticni.