de Francesco Bamonte
Lumea cinematografiei și a televiziunii ne-au obișnuit, cu o anumită periodicitate, să vizionăm filme ale căror teme se ocupă în mod specific de prezența și de acțiunea extraordinară a demonilor în viața umană și de lupta pe care Biserica o duce împotriva lor. Cu toate acestea, prezentând maselor astfel de argumente, ar putea încuraja conștientizarea problemelor care, de cele mai multe ori, cultura modernă le consideră simple legende. Pe de altă parte, este dezamăgitor și inacceptabil modul în care prezența răului, a posesiei demonice, a rugăciunilor de exorcizare și al eliberării sunt prezentate.
În general, se asistă la exaltarea nepăsării cu citarea temelor doctrinale, fapte biblice, nume și locuri ciuruite de inexactități și legende, ca să nu mai vorbim de recitirea psihologică a credinței catolice și de multele propuneri de individualism laicist în opoziție cu credința și cu normele Bisericii. Cu toate acestea, lucrul cel mai dezamăgitor este constituit de diferitele mesaje transmise, care conțin puțin adevăr.
Este ascunsă puterea lui Dumnezeu și a Fecioarei Maria
Părintele Francesco Bamonte, Președintele Asociației Internaționale a exorciștilor a spus: „Ca și preoți care am primit din partea Bisericii misiunea de a ajuta persoanele care au nevoie de ministerul exorcizării, ne apare imediat evident în aceste filme ascunsă și lipsită de atenție minunăția, prezența minunată și acțiunea lui Dumnezeu, precum și absența Fecioarei Maria în combaterea răului”. Exorciștii, după cum testează în mod continuu în experiența lor, afirmă faptul că diavolul, chiar dacă nu vrea, este obligat împotriva voinței sale, să afirme adevărurile credinței catolice cu gesturi, reacții și cuvinte. Desigur, acest lucru nu adaugă nimic la ceea ce știm deja, dar, pentru noi este mai confortant și mai înălțător să-l constatăm într-o manieră foarte clară și, în același timp, să vedem cum Dumnezeu transformă răul în bine. De exemplu, atunci când, în timpul exorcismului, credinciosul posedat este stropit cu apă sfințită, diavolul, manifestă prin el o mare dezamăgire și reacționează în mod violent. Diavolul este obligat să mărturisească rolul apei sfințite care se folosește, după cum se poate citi și în Misalul Roman: „iertarea păcatelor noastre (veniale), ferirea de cursele celui rău și darul protecției divine”.
Atunci când cel rău reacționează la prezența unei relicve și demonstrează că știe și cărui sfânt îi aparține, este obligat să dea mărturie despre sfințenia acelei persoane și despre originea divină a sfințeniei în sine. Atunci când vorbește sau demonstrează că știe o limbă cunoscută doar exorcistului, și nu persoanei posedate, el, de fapt, își demonstrează identitatea, o identitate distinctă de persoana celui posedat. Atunci când ascultă o rugăciune adresată Fecioarei Maria, prezintă aversiune și frică față de ea, fiind obligat să confirme că Maria este Mama lui Dumnezeu care mijlocește pentru omenire. Cu siguranță că, un astfel de comportament nu adaugă nimic nou la Sfintele Scripturi, ci repropune încă o dată adevărul.
Sunt propuse principiile ezoterismului și al dualismului maniheist
Acestea și alte considerente cedează spațiu acelei gândiri care, în filmele despre exorcisme susțin un fond comun care cenzurează acele aspecte care confirmă substanța adevărurilor catolice, pentru a propune în schimb principiile ezoterismului și ale dualismului maniheist. Nu este o coincidență faptul că aceste două elemente necreștine sunt la temelia exorcizărilor reprezentate în filme. Rezultă în mod clar prezența a două principii: lumină și întuneric, bine și rău, veșnice între ele, dar independente și opuse, două divinități într-o luptă eternă între ele care influențează fiecare aspect al existenței și al comportamentului uman (maniheismul). Nu acest lucru ne dezvăluie Dumnezeu în Sfânta Scriptură. Satana nu este Dumnezeul răului în opoziție cu Dumnezeul binelui, ci este o ființă bună creată de Dumnezeu care, cu o parte dintre îngeri, s-a transformat în rău, deoarece cu liberă și irevocabilă alegere l-au respins pe Dumnezeu și Împărăția Lui, dând astfel naștere infernului. Ei încearcă să-l asocieze pe om în rebeliunea lor împotriva lui Dumnezeu; dar Dumnezeu afirmă victoria Sa sigură asupra acestora.
Ceea ce Satana nu poate
Satana și spiritele din serviciul său, nu sunt ființe atotputernice. Prin urmare, nu pot face miracole, nu sunt omniprezenți, nu ne pot cunoaște gândurile și nici nu pot cunoaște viitorul. Omul care trăiește abandonat cu încredere în brațele lui Dumnezeu este mai puternic decât diavolul și decât toate oștirile lui.
Aceste adevăruri nu apar în filme. Apar, în schimb, aspecte ezoterice absolut străine credinței catolice, cu indicarea de doctrine secrete ale căror învățături sunt rezervate inițiaților, cărora le este încredințată posibilitatea revelației unui „anumit” adevăr ocult și semnificații ascunse.
De asemenea, doctrinele cu privire la exorcisme propuse de lumea cinematografiei ascund un fel de neo-gnosticism, în care omul, sau mai bine zis esența sa dominantă, posedă o formă de cunoaștere superioară și iluminată, rod al căutării adevărului care trece prin depășirea lumii naturale, cunoscută cu ajutorul simțurilor, pentru a ajunge într-o altă lume, care nu se aplică celor neinițiați și considerați profani.
Se pare că se încearcă să i se prezinte catolicului un mesaj de tip gnostic, care tinde să constituie în rândul spectatorilor o cunoaștere maniheistă, care induce la o distanțare față de Biserică, punând bazele construcției unei clase de „ființe superioare”, al cărei statut (profund secular) să fie energia prezentă și viitoare a unei lumi în mod substanțial diferită de acea lume pe care creștinismul lui Isus a propus-o și continuă să o propună. Așa că, ceea ce putea fi un serviciu bun pentru Biserică și pentru credință, devine atacul subtil al Satanei la fundamentele Bisericii Catolice.
Notă: singurul film cu privire la exorcisme pe care vi-l putem recomanda, având în vedere articolul de mai sus, este „Exorcismul lui Emily Rose”, care tratează o poveste adevărată care a avut loc în Germania. Anneliese Michel, a răspuns cererii Fecioarei de a ispăși păcatele tinerilor germani și ale preoților: ispășirea a constat în suferințele cauzate de posedarea demoniacă.
Traducere: Liviu Ursu
