Minunatul dar în același timp foarte puțin cunoscutul film “Nu fără fiica mea!” relatează adevărata poveste a unei creștine căsătorite cu un musulman.
Filmul ne-o prezintă pe Betty, o femeie foarte puternică și fericită care se căsătorește în anul 1984 cu Moody, un medic iranian ce locuia de mai bine de 20 de ani în America. Rodul dragostei lor este o fetiță pe nume Mahtob. Viața lor pare una perfectă, asta până când primesc un telefon din Teheran, din partea părinților lui Moody pentru a-i convinge să facă o vizită în țara natală, prima de când Betty și Moody s-au căsătorit. Betty în prima fază este foarte speriată însă după ce Moody jură pe Coran că totul va fi bine și face promisiunea că se vor întoarce la sfârșitul celor două săptămâni în America, se liniștește și își urmează soțul.
Ajunși în Iran, la începtutul vizitei sunt întâmpinați cu o mare petrecere, dar cu toate astea Betty rămâne un pic deranjată de anumite lucruri. Ea este obligată să poarte chadorul (haina islamică purtată de femei) chiar dacă nu are aceași religie ca a soțului și nu este cetățean al Iranului. Mai este deranjată de faptul că trebuie să asiste la jertfirea unui miel în semn de bun augur pentru venirea lor și că socrii ei găsesc un lucru ciudat că era obișnuită să facă mai mult de un duş pe zi.
Părinții lui Moody sunt musulmani practicați, iar mentalitatea conservatoare face ca aceștia să nu vadă cu ochi buni stabilirea fiului şi a familiei acestuia în Statele Unite. Astfel, zi după zi încearcă din răsputeri să își convingă fiul și familia să adopte și să practice obiceiurile islamice. Totul se schimbă în momentul în care lui Moody i se oferă șansa să rămână în Iran și să practice medicina, iar acesta acceptă.
Pentru Betty urmează sfârșitul: încercând să se revolte, observă că este din ce în ce mai controlată de propria familie, iar Moody se transformă încet încet din soțul grijuliu și afectiv într-un soț arogant, intolerant și posesiv. Potrivit legii iraniene atât Betty cât și Mahtob devin propietatea lui Moody, iar întâlnirile dintre mamă și fiică au loc din ce în ce mai rar și asta pentru că Mahtob este înscrisă într-o școală islamică.
Mai târziu, Betty primește un telefon de la sora ei din America prin care este anunțată că tatăl lor este grav bolnav de cancer, fiind pe cale să moară. Moody acceptă ca soția sa să plece în America cu condiția ca aceasta să promită că se va întoarce și totodată să accepte ca fiica lor Mahtob să rămână în Iran. Ajutată de un bărbat pe nume Houssein și de sora acestuia, Betty reușește să pună la punct un plan de evadare prin care ea și Mahtob să părăsească Iranul ajungând în Turcia, la Ankara unde cer ajutor Ambasadei Americii.
Reușind cu greu să fugă de soțul ei și întâmpind o sumedenie de dificultăți, filmul se încheie cu imaginea mamei și a fiicei îmbrățișându-se, a steagulului american fluturând și cuvintele rostite pline de entuziasm: Suntem acasă!
Traducere: Orian Remus Anghel
Sursa:www.bastabugie.it
