Este bine ca in preajma zilei dedicate Marii Uniri de la 1918, sa ne uitam in trecut pentru a vedea cum un astfel de eveniment a fost posibil. Da, circumstantele istorice ne-au fost favorabile, insa au fost cativa oameni vizionari care s-au zbatut pe plan international nu doar pentru ca unirea de la 1918 sa se realizeze, dar si sa fie recunoscuta de marile puteri.
Unul dintre acesti oameni vizionari a fost preotul greco-catolic Epaminonda Lucaciu din Statele Unite, care a pornit o actiune de lobby si propaganda pro-romaneasca pentru convingerea opiniei publice si oficialilor americani sa sustina dreptul romanilor din Transilvania la "autodeterminare". Cu sprijinul unor emisari trimisi din Romania (doi preoti greco-catolici si un locotent de armata) actiunea reuseste, presedintele american Woodrow Wilson sustine principiul "autodeterminarii" popoarelor din Imperiul Austro-Ungar, principiu care creeaza premiza Proclamatiei de la Alba-Iulia citita pe data de 1 decembrie 1918 de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu.
Prezint pe scurt campania de lobby facuta de comunitatea greco-catolica din Statele Unite care a condus la o pozitie favorabila a oficialilor americani fata de situatia romanilor din Transilvania.
Preotul Epaminonda Lucaciu - fiul preotului greco-catolic Vasile Lucaciu din Sisesti, promotor al unirii romanilor intr-un singur stat - vine in Statele Unite in 1905 unde infiinteaza biserica Sf. Elena din Cleveland, Ohio, prima biserica romaneasca din SUA. Acesta stabileste in timp mai multe comunitati greco-catolice in Ohio si Illinois.
Biserica Greco-Catolica Sf. Elena din Cleveland, Ohio
Tot in 1905, pr. Epaminonda porneste si ziarul romano-american cu numele "Romanul", prin care promoveaza cultura romaneasca.
Inspirat fiind de ideea unirii romanilor intr-un singur stat de la tatal sau, pr. Epaminonda Lucaciu ii pregateste, prin paginile revistei “Romanul”, pe romanii-americani sa ia foarte in serios posibilitatea unirii romanilor intr-un stat.
De exemplu, in 1913, pr. Epaminonda Lucaciu a scris in acest ziar: "Poate cat de curand, mai curand decat ne asteptam, mai curand decat ne inchipuim, Romania va fi chemata sa aduca la indeplinire nazuintele noastre, dezrobirea intregului neam romanesc". (cf. Nicolae Iorga, Istoria Contemporana de la 1904 la 1930, Bucuresti, 1932, p.162)
In 1916 Romania intra in razboi impotriva Austro-Ungariei. Tot in 1916 are loc o reuniune a romanilor-americani in localitatea Alliance, Ohio, unde se naste "Comitetul National" Roman din America care-l alege ca presedinte pe pr. Epaminonda.
Din pozitia de presedinte al acestui Comitet, avand in spate si sprijinul comunitatilor greco-catolice deja infiintate in SUA plus sprijinul Bisericii Catolice, pr. Epaminonda incepe o activitate de propaganda pro-romaneasca in randul opiniei publice americane si de lobby in Congress si la Casa Alba pentru sustinerea dreptului romanilor din Transilvania la "autodeterminare".
Initiativa a venit si ca o incercare de contrabalansare a actiunii de lobby si propaganda maghiara din America, care sustinea ca drepturile romanilor din Transilvania sunt respectate.
In prima parte a anului 1917 pr. Epaminonda editeaza brosura "Book of Sorrow" (Cartea jalei), in care explica opiniei publice americane suferinta romanilor din Transilvania si abuzurile la care acestia erau supusi de catre autoritatile maghiare.
In Romania, de partea cealalta, inca de la intrarea tarii in razboi, liderii miscarii nationale din Transilvania, refugiati la Bucuresti, militau pentru formarea unei unitati militare romanesti pe teritoriul Statelor Unite ale Americii care sa lupte in Europa. (Nota: majoritatea datelor de mai jos sunt extrase din articolul lui Mihai-Octavian Groza, Proiecte privind crearea "Legiunii romane din america" si propaganda in favoarea unirii Transilvaniei cu Regatul Romaniei (1917-1918) )
In luna aprilie 1917, din ordinul Marelui Cartier General al Armatei Romane din Iasi, a fost trimisa o delegatie, purtand numele de "Misiunea Patriotica Romana", in Statele Unite cu scopul:
de a asigura cercurile politice, diplomatice si opinia publica americana de atasamentul Romaniei fata de idealurile Antantei;
de a face cunoscute intre romanii din Statele Unite ale Americii obiectivele pentru care Romania a intrat in razboi alaturi de Antanta;
de a organiza o unitate militara din emigrantii romani transilvaneni care sa lupte pe frontul francez;
de a sprijini actiunea de lobby si propaganda pro-romaneasca inceputa de pr. Epaminonda Lucaciu.
Delegatia romaneasca a fost compusa din preotii greco-catolici Vasile Lucaciu (tatal pr. Epaminonda) si Ioan Mota, si locotenentul Vasile Stoica.
Pr. greco-catolic Vasile Lucaciu si locotonentul Vasile Stoica
Dat fiind faptul ca o asemenea calatorie era imposibil de intreprins prin vest, zona fiind stapanita de Austro-Ungaria, membrii delegatiei au ales calea cea mai lunga, prin Kiev, Rusia si Japonia, ajungand in Statele Unite ale Americii la 29 iunie 1917.
De retinut este faptul ca trecand prin Kiev, membrii delegatiei au primit de la comandamentul corpului voluntarilor romani un exemplar din celebra "Declaratie-Manifest de la Darnita", act ce proclama dreptul romanilor ardeleni de a se uni cu Regatul Romaniei.
La trei zile de la sosirea in Statele Unite ale Americii, membrii delegatiei romane erau primiti de secretarul de stat american Robert Lansing, de ministrul de razboi Newton Baker, de ministrul de interne William Phillips, iar mai tarziu de insasi presedintele american Woodrow Wilson.
Ajunsa in SUA, misiunea romana se va orienta spre intensificarea propagandei pentru sustinerea unirii Transilvaniei cu Regatul Romaniei, propaganda inceputa de pr. Epaminonda Lucaciu.
In acest sens, delegatia romana organizeaza intruniri populare in marile centre unde numarul romanilor era mai mare, tinand cuvantari, raspandind brosuri, ziare si harti propagandistice. Astfel de intalniri au avut loc in Cleveland, Joungstown, Boston, Chicago etc., unde marele talent oratoric al preotului Vasile Lucaciu a fascinat si entuziasmat intreaga asistenta.
De exemplu, in 16 august 1917, preotul greco-catolic Vasile Lucaciu s-a adresat astfel celor adunati: "Frati romani! Cu dragoste frateasca va salutam si imbratisandu-va cu bucuria revederii, va spunem: bine v-am gasit. In acest cuvant de salutare nu rasuna numai glasul nostru de frate, ci in el se cuprinde si salutul dulce al mamei duioase a romanilor de pretutindeni, care prin reprezentantii autorizati ai natiunii, prin guvernul Romaniei, ne-au trimis la voi, la fratii nostrii iubiti. Si pentru ce anume? Pentru ca sa vorbim de tainele vremilor mari ce ne-au cuprins, pentru ca sa luam raspunsul pe care e dator sa-l dea tot romanul, la intrebarea ce-i adreseaza Idealul National, care trebuie sa se intrupeze. Trebuie, pentru ca este o porunca dumnezeiasca, este o vointa a proniei dumnezeiesti, descoperita si ar atata noua prin dezvoltarea istorica a vietii noastre nationale[…]".
In septembrie 1917, la Michigan, afirma ca: "A sunat ceasul si trebuie sa pricepem chemarea vremilor. Pana acum am tot suferit si ne-am tot plans in contra asupritorilor. Nu ne-au ascultat. Acum a sosit vremea ca popoarele, ele insele sa-si faca dreptatea si drepturile nationale […]".
Desi deja in varsta de 70 de ani, pr. greco-catolic Vasile Lucaciu era plin de energie si a reusit prin discursurile sale publice sa determine un numar semnificativ de romani sa se inroleze in armata americana, precum si sa convinga opinia publica americana de necesitatea sustinerii cauzei romanesti.
Au fost tiparite cu aceasta ocazie numeroase brosuri, articole, carti bilingve privind istoria Romaniei, s-au tiparit chiar si harti cu teritoriile romanesti aflate sub dominatie straina, pentru ca in cele mai multe cazuri nu se cunostea pozitia acestora pe harta Europei.
Aceste actiuni de informare si educare au mers mana in mana cu actiuni de propaganda pro-romanesti intreprinse in mass-media americana.
Astfel, cu sprijinul capitanului Luke C. Doyle, din armata americana, delegatia romaneasca a reusit sa castige increderea si suportul proprietarului ziarului "Washington Post", Mac Laren, si directorului aceluiasi ziar, Ira F. Bennett, astfel cotidianul devenind un promotor al aspiratiilor nationale romanesti. Apoi au mai fost castigati de partea romanilor, istoricul Frank H. Simonds (de la ziarul "New York Tribune") si ziarul "National Review", care vor explica opiniei publice americane situatia romanilor. Ulterior si New York Times a trecut de partea cauzei romanesti.
De exemplu, pr. Epaminonda Lucaciu a adresat la 2 aprilie 1918 o scrisoare redactorului sef al cotidianului The New York Times in care multumea, in numele Comitetului National Roman din America pe care il conducea, pentru sprijinul moral acordat de cotidian fratilor din Romania. (Cornel Grad, Viorel Ciubota, 1918 - Sfarsit si inceput de epoca, 1998, p.124)
Scopul lobby-ului si propagandei pro-romanesti facute de locotonentul Stoica si preotii greco-catolici din Statele Unite ale Americii era de a castiga cercurile politice americane de partea cauzei romanesti, si pentru a obtine astfel din partea guvernului american o declaratie prin care sa aprobe realizarea aspiratiilor romanesti la autodeterminare si unire intr-un singur stat.
In cele din urma presedintele american Woodrow Wilson imbratiseaza propunerea romanilor, iar in discursul din 8 ianuarie 1918 din fata Congresului sustine "autodeterminarea natiunilor din Imperiul Austro-Ungar".
In discursul cu 14 puncte, presedintele american Wilson afirma: "The peoples of Austria-Hungary, whose place among the nations we wish to see safeguarded and assured, should be accorded the freest opportunity to autonomous development."
Pornind de la aceasta declaratie, preotii greco-catolici continua activitatea de lobby, pledand pe langa oficialii americani ca acestia sa sustina lupta la autoderminare a romanilor din Transilvania.
La 5 iunie 1918, secretarul de stat adjunct american William Philips ii transmite o scrisoare preotului Eparminonda Lucaciu prin care-i asigura pe romanii din SUA ca guvernul american va sprijini Romania. (a se vedea Manole Neagoe, Documente straine despre romani, 1979, p. 312).
Pozitia exprimata de presedintele american Wilson, favorabila popoarelor din Imperiul Austro-Ungar, a influentat hotararea "Congresului Reprezentantilor Natiunilor Oprimate din Austro-Ungaria", intrunit la New York, la 15 septembrie 1918, vizand dreptul la autodeterminare, pana la desprinderea de stat a popoarelor si destramarea monarhiei dualiste. Primiti la Casa Alba, la 20 septembrie 1918, participantii la congres au fost si mai mult incurajati de declaratia presedintelui Wilson, prin care acesta isi acorda sprijinul total eliberarea popoarelor din Austro-Ungaria.
Greco-catolicii din Statele Unite s-au folosit de declaratia presedintelui american Wilson, care recunoaste dreptul la "autodeterminare" al popoarelor din Imperiul Austro-Ungar, pentru a face lobby cauzei romanesti si la alte cancelarii.
Astfel, pe data de 30 noiembrie 1918, R. Graham de la Foreign Office ii scrie presedintelui Comitetului Executiv al Comitetului National roman din America, pr. Epaminonda Lucaciu, reproducand pasajul din discursul secretarului de stat pentru afaceri externe al Marii Britanii, lordul James Arthur Balfour, referitor la drepturile romanilor. (1918 la romani: desavirsirea unitatii national-statale a poporului roman: documente externe, Volume 2, p. 1021)
Tot in noiembrie 1918 secretarul de stat american Robert Lansing trimite o nota pr. Epaminonda Lucaciu si Comitetului National Roman din America in care exprima simpatia guvernului american pentru cauza romanilor, asigurandu-i ca guvernul Statelor Unite ale Americii "n-a pierdut din vedere fericirea si integritatea Romaniei ca tara libera si independenta" si ca "nu va neglija - indata ce va veni momentul - sa se foloseasca de influenta sa pentru ca justele drepturi politice si teritoriale ale poporului roman sa fie obtinute si asigurate contra oricarei agresiuni straine".
Demersurile romanesti pe langa autoritatile americane, atat pentru formarea unei unitati militare cu romani-americani, cat si pentru sustinerea unitatii nationale a romanilor vor contribui la intarirea pozitiilor politice ale Romaniei dupa sfarsitul primului razboi mondial, lucru sesizabil prin atitudinea favorabila a Statelor Unite ale Americii, in cadrul tratatelor de pace, fata de problema romaneasca.
Idealurile promovate de romanii greco-catolici din Statele Unite, precum si principii din Declaratia de Independenta si Constitutia SUA, se regasesc in Proclamatia de Unire de la 1 decembrie 1918, citita de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu la Alba-Iulioa.
Spicuiesc din Proclamatie de la Alba-Iulia:
"[...] Adunarea Nationala proclama urmatoarele:
Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizi din sanul sau si fiecare popor va primi drept de reprezentare in corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc.
Egala indreptatire si deplina libertate autonoma confesionala pentru toate confesiunile din Stat.
Infaptuirea desavarsita a unui regim curat democratic pe toate taramurile vietii publice. Votul obstesc, direct, egal, secret, pe comune, in mod proportional, pentru ambele sexe, in varsta de 21 de ani la reprezentarea in comune, judete ori parlament.
Desavarsita libertate de presa, asociere si intrunire, libera propaganda a tuturor gandurilor omenesti."
Deloc intamplator, in mesajul cu ocazia zilei nationale a Romaniei din 1 decembrie 2014, Departamentul de Stat afirma:
"In urma cu 96 de ani, poporul roman a creat o democratie care a garantat egalitate pentru toate nationalitatile si religiile si a protejat libertatea presei, de asocieiere si a cuvantului.
Aducem un omagiu acelor lideri vizionari si ii felicitam pe toti cei care azi continua sa apare aceste drepturi fundamentale si sa consolideze democratia, statul de drept si diversitatea nationala in Romania."
Un astfel de vizionar laudat de americani, si caruia Romania ar trebui sa-i aduca un omagiu, a fost preotul greco-catolic Epaminonda Lucaciu din Statele Unite. Fara actiunea sa de lobby in favoarea autodeterminarii romanilor din Transilvania si unirii romanilor intr-un singuir stat este de greu de crezut ca autoritatile americane ar fi sustinut cauza romanilor, mai ales ca maghiarii desfasurau o puternica activitate de lobby in Statele Unite sustinand ca drepturile romanilor din Transilvania nu sunt incalcate.
Stiti cum le-a platit Romania acestor lideri vizionari care au lucrat la faurirea Romaniei Mari?
Preotul greco-catolic Vasile Lucaciu moare in 1922 in urma complicatiilor survenite dupa ce a fost batut in campania electorala de catre un grup de liberali.
Locotonentul Vasile Stoica este arestat de comunisti in 1948 si moare la Jilava in anul 1959.
Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, pentru faptul ca a refuzat sa treaca la Biserica Ortodoxa in 1948, este arestat de comunisti, inchis in puscarie si moare cu domiciliul fortat la manastirea ortodoxa Caldarusani in 1970.
Inainte de a muri episcopul Iuliu Hossu, facut intre timp cardinal "in pectore", a spus: "Lupta mea s-a sfarsit, dar a voastra continua".
Romanii greco-catolici din Statele Unite continua sa duca mai departe idealul pentru care inaintasii lor au luptat: o Romanie unita si democratica, in care toti cetatenii sa se bucure de drepturi egale, libertate si prosperitate.
Pr. Chris Terhes
Presedinte, Romanian Greek-Catholic Association
Sursa:greco-catolica.org
