Imaginea care a făcut înconjurul Braziliei, dar şi a lumii, este cea a lui David Luiz cu mâna dreaptă ridicată, semn prin care-şi cerea scuze întregului popor Brazilian pentru meciul extreme de slab din semifinală.
"Am vrut doar să-i fac fericiţi pe cei din ţara mea", a spus apărătorul izbucnind în lacrimi. Iar poporul Brazilian i-a răspuns cu o voce unanimă pe grupurile de socializare: "isso que mais uma valoare Copa", aceasta valorează mai mult decât o Cupă. Brazilia este o ţară misterioasă, care este capabilă să treacă de la sărbătoarea cu paiete colorate și samba la lacrimi de disperate intr-o singură noapte. Dar, de asemenea, o țară mândră, cine cunoaşte prețul greu al mizeriei știe probabil mai bine decât noi să-şi facă o listă a priorităţilor.
De asemenea, este o țară care, acum mai mult decât oricând, consideră înfrângerea în faţa Germaniei o tragică fatalitate care nu mișcă nici măcar cu un centimetru mândria patriotică. Dar mai mult o amplifică. Probabil este din cauza faptului că cei mai mulţi dintre jucătorii Selecao provin din universul barăcilor de tablă unde fotbalul este singurul pașaport pentru propria sa “mântuire”. Astfel s-a întâmplat cu foarte mulți campioni din trecut. La fel este și astăzi când Brazilia este considerată, împreună cu India, ţara în care creștere furtunos PIB-ul. Dar sunt doar legile dure din Favela care sunt capabile de a împărtăși un caracter, un semn de demnitate ieșit din comun.
După cum o demonstrează şi povestea căpitanului Thiago Silva. A fost pe punctual de a fi avortat de către mama sa. Vestea a fost trecut în tăcere prin circuitul mass-media, deoarece nu se poate vorbi despre moarte, atunci când lumea celebrează viața și puterea atletică. Cu toate acestea, în povestea spusă de doamna Angela da Silva, în urmă cu o lună, unui jurnal brazilian, se găseşte probabil o explicație a marii demnităţi braziliene în fața înfrângerii. Thiago Silva a asistat pietrificat la înfrângerea echipei sale, imortalizat de televişiuni cu mâinile în cap. Imaginea căpitanului, singurul campion adevărat, pe teren şi în afară, un jucător cu adevărat modest, este umbrită de articolul ziarului Neymar, care spune despre el că putea să nu fie pe stadionul din Belo Horizonte în seara semifinalei. Mama sa Angela luase cu adevărat în considerare posibilitatea de a avorta. O declarase chiar şi el în timpul unei emisiuni TV dedicate vieții fostului mijlocaş de la Milano, în prezent în plină ascensiune la PSG.
În urmă cu exact 30 de ani, în vara anului 1984, Angela s-a adresat tatălui său cu lacrimi în ochi: "Tată, nu aş vrea să fac un avort, dar nu sunt în situaţia potrivită pentru a avea un copil". Tatăl său, bunicul viitorului Thiago, a încercat să o convingă. Cum? Într-un fel, poate mai inconfortabil pentru zilele noastre, dar mult mai adevărat: "M-a prevenit, spunându-mi că nu ar trebui să comit acest păcat." La auzul acelui cuvânt, Angela a luat o hotărâre decisivă. Un har? Categoric da. Același cuvânt care în zilele noastre se încercă să nu fie pronuţat fiind considerat nepotrivit, demodat, depăşit.
Cu toate acestea, dacă Thiago Silva este acum capabil de a ieși cu succes din Favela de Santa Cruz, mereu păzit de poliție, dacă Thiago a învins, de asemenea, o tuberculoză la vârsta de 14 ani, toate acestea sunt posibile datorită faptului că mama auzind acest cuvânt, păcat, a ales un alt drum decât teama și disperarea care puseseră stăpânire pe inima ei. Este demnă de încredere și respect. Ne-a dat nu numai unul dintre cei mai buni și puternici apărători de pe scena mondială, ci şi un bărbat adevărat care nu a disperat în nefericita seară Mineirão. Acesta este şi motivul pentru care poporul brazilian nu-şi poate descărca furia pe jucătorii săi. Brazilienii ştiu că sub tricoul verde sunt bărbați adevărați, care au învins deja.
Traducere: ACC
Sursa:www.lanuovabq.it
