Leon al XIV-lea a vorbit despre iubirea care rodește doar prin dăruire: "atunci când suntem dispuși să renunțăm la o parte din noi înșine pentru a face loc celuilalt, să pierdem puțin timp pentru a asculta un prieten, să renunțăm la o parte din confortul nostru pentru a împărtăși o situație dificilă". Adresându-se credincioșilor duminică, 28 iunie, la rugăciunea "Angelus", pontiful a amintit că "Cel care păstrează viața doar pentru sine o pierde, de fapt (cf. Mt 10, 39).
Inspirându-se din Evanghelia duminicii a 13-a de peste an (Mt 10, 37-42), după calendarul roman sau latin, pontiful a evidențiat "câteva îndemnuri ale lui Isus pentru a trăi urmarea Lui și a fi mărturisitori ai Împărăției Sale", precizând: "Nu este vorba de vreun act exterior, ci de a ne dedica pe deplin într-o relație de iubire cu El. Iar pentru a da roade, iubirea necesită cel puțin trei lucruri: detașarea, pierderea și primirea."
Oprindu-se asupra semnificației detașării la care se referă Isus când spune: Cine își iubește tatăl sau mama mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cine își iubește fiul sau fiica mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine (v. 37), pontiful a explicat: "În momentul în care începe să-i trimită pe apostoli în misiune, Domnul dorește ca aceștia să fie liberi de orice legătură. Dar pentru toți este valabil faptul că chiar și cele mai importante legături afective își găsesc împlinirea datorită iubirii pe care Cristos ne-o dăruiește. Să ne gândim, de exemplu, la viața conjugală: ea poate fi trăită pe deplin doar 'părăsind' casa părinților (cf. Mt 19,6) pentru a ne dedica relației conjugale. Să ne gândim, de asemenea, la creșterea copiilor: îi ajutăm să se realizeze și să fie fericiți educându-i să 'meargă în viață pe propriile picioare' și să facă propriile alegeri. Spune Sfântul Augustin: Despărțirea de ceea ce iubești este dureroasă. Dar și agricultorul pierde temporar ceea ce seamănă (Discursul 330, 2). Numai 'pierzând' acea sămânță, aruncată în pământ, va putea să o vadă înflorind.
Insistând asupra reflecției Sfântului Augustin, Papa Leon a observat: "În acest sens, iubirea este și pierdere. Ne este greu să înțelegem acest lucru, mai ales într-o lume în care a pierde pare a fi o slăbiciune și în care suntem obsedați de a avea și de a poseda".
"Însă" – a continuat pontiful – "iubirea dă roade doar prin dăruire: atunci când suntem dispuși să renunțăm la o parte din noi înșine pentru a face loc celuilalt, să pierdem puțin timp pentru a asculta un prieten, să renunțăm la o parte din confortul nostru pentru a împărtăși o situație dificilă. Cel care păstrează viața doar pentru sine – spune Evanghelia – o pierde, de fapt (cf. v. 39), pentru că aceasta nu se deschide bucuriei iubirii și devine sterilă. De aceea, Isus ne invită să îmbrățișăm Crucea: El s-a oferit pe Sine, s-a pierdut pe Sine și, tocmai astfel, noi am putut primi viața Sa din belșug. În același mod, dacă trăim în logica darului, și noi vom fi capabili să generăm viață nouă în relațiile noastre".
Cu referire la cel de-al treilea aspect de care are nevoie iubirea – primirea – Sfântul Părinte a reliefat: "În sfârșit, primirea. Iubirea, de fapt, se exprimă prin alegeri și acțiuni concrete, printr-un angajament alcătuit din mici gesturi cotidiene, precum acela de a oferi un pahar cu apă celui însetat (cf. v. 42). Isus, trimițându-și ucenicii înaintea Sa, le cere să meargă fără provizii, adică să fie nevoiași, pentru că astfel vor putea stârni ospitalitate în cei pe care îi vor întâlni. Și astfel, primindu-i pe cei care vin în numele lui Isus, îl primim pe El și pe Tatăl ceresc care L-a trimis. Iubirea pentru Domnul trece întotdeauna prin primirea fraților".
"Dragi frați și surori" – a spus pontiful în încheiere – "să ne rugăm Preacuratei Fecioare Maria, care și-a iubit Fiul știind și să piardă: să ne ajute ea să fim mărturisitori umili și plini de bucurie ai iubirii lui Cristos".
