Adresându-se cardinalilor reuniți vineri, 26 iunie a.c., în Aula Paul al VI-lea, în cadrul primei sesiuni de lucru a acestui al doilea consistoriu extraordinar din pontificatul său, după cel din 7-8 ianuarie a.c., Papa Leon a spus: "Dragi frați cardinali, vă urez bun venit și vă mulțumesc din suflet că ați acceptat încă o dată invitația mea. Prezența voastră dovedește grija față de întreaga Biserică pe care o împărtășim în slujba Poporului lui Dumnezeu și a misiunii încredințate nouă de Domnul".
Amintind că în cadrul consistoriului din luna ianuarie 2026 a exprimat dorința ca aceste întâlniri să ajute la continuarea unui dialog care să-l ajute în slujirea față de misiunea întregii Biserici, pontiful a subliniat că acea reflecție nu a reprezentat doar cuvinte introductive. "Continuu să cred" – a spus – "că aceasta este una dintre cele mai importante responsabilități încredințate Colegiului Cardinalilor. Și noi, ca întreaga Biserică, învățăm mergând. Comuniunea nu este niciodată un rezultat dobândit odată pentru totdeauna: ea rămâne o convertire zilnică, care prinde contur în rugăciune și prin atitudini concrete, relații de încredere și disponibilitatea de a ne asculta reciproc".
"În aceste luni" – a continuat Sfântul Părinte – "am avut ocazia să reamintesc de mai multe ori că suntem chemați să fim constructori ai comuniunii lui Cristos, o comuniune care prinde contur într-o Biserică sinodală în care toți cooperează la aceeași misiune, fiecare potrivit propriei carisme și propriului său minister. Așa cum spuneam Curiei Romane, această comuniune «se construiește, mai mult decât prin cuvinte și documente, prin gesturi și atitudini concrete care trebuie să se manifeste în viața noastră de zi cu zi, inclusiv în mediul de lucru» (Discurs adresat Curiei Romane cu ocazia urărilor de Crăciun, 22 decembrie 2025). Nu suntem apărători ai unor interese particulare, ci «ucenici și martori ai Împărăției lui Dumnezeu, chemați să fim, în Cristos, ferment al fraternității universale» (Ibid.)".
Cu referire la cele patru teme, "profund legate între ele", asupra cărora se concentrează participanții la sesiunile de lucru ale consistoriului extraordinar, Papa Leon a reliefat: "În primul rând, suntem invitați să contemplăm lumea în care Biserica este chemată să vestească Evanghelia. Înainte de a ne întreba ce trebuie să facem, trebuie să ne oprim în fața realității, privind-o cu ochii credinței și lăsându-ne interpelați de ceea ce ne spun frații noștri. Așa cum am amintit acum câteva săptămâni, «Isus umblă pe străzi, traversează piețele, vizitează cartierele noastre, locuiește în spațiile vieții noastre cotidiene, ca Dumnezeu apropiat care umblă alături de poporul Său, ca Domnul istoriei» (Omilia din Plaza de Cibeles, Madrid, 7 iunie 2026). Și astăzi Domnul continuă să ne preceadă în istorie, iar Biserica este chemată în primul rând să-I recunoască prezența".
"Ulterior" – a continuat pontiful – "vom reflecta împreună asupra culturii puterii și asupra civilizației iubirii. Mulți dintre voi proveniți din țări marcate de război, de violență, de polarizare socială sau religioasă. Dar niciunul dintre noi nu este străin de numeroasele forme de conflict, de opresiune și de divizare care afectează astăzi societățile noastre. De aceea, discernământul pe care suntem chemați să-l realizăm ne privește pe toți și pune în discuție misiunea Bisericii în orice context. Enciclica Magnifica Humanitas ne oferă câteva chei de lectură prețioase pentru a înțelege această epocă. Mă interesează în special să ascult cum rezonează aceste pagini în Bisericile voastre, ce întrebări suscită, ce perspective deschid, ce pași sugerează. De fapt, o enciclică își continuă drumul atunci când este primită, interpretată și întruchipată în viața concretă a Bisericilor."
Cu referire la cea de-a treia sesiune, pontiful a precizat că aceasta "va aprofunda din nou Magnifica Humanitas, punând sub semnul întrebării contribuția pe care Biserica o poate oferi la construirea binelui comun", evidențiind: "Trăim într-o epocă în care tentația fragmentării este din ce în ce mai puternică, iar interesele particulare prevalează cu ușurință. Doctrina socială a Bisericii ne reamintește că binele comun nu se naște spontan, ci necesită responsabilități împărtășite. Pentru Biserică, acest lucru capătă o formă foarte precisă: un stil sinodal în slujba misiunii Împărăției. Enciclica Magnifica Humanitas ne reamintește acest lucru la nr. 86, adăugând că aceasta necesită atenție asupra modului în care se iau deciziile și se exercită responsabilitățile, în spiritul transparenței, al evaluării și al coresponsabilității".
Vorbind despre tema ultimei sesiuni, dedicată "parcursului de punere în aplicare a Sinodului", Sfântul Părinte a precizat: "Această ultimă sesiune nu abordează o temă nouă, ci sintetizează și pune în relație ceea ce vom fi împărtășit în sesiunile anterioare. În fața rănilor lumii, a edificării binelui comun și a misiunii Bisericii, sinodalitatea indică o modalitate de a proceda: a asculta, a discerne și a ne asuma împreună responsabilitatea alegerilor pe care Domnul ni le încredințează. Sinodalitatea nu este în primul rând un ansamblu de proceduri; așa cum am avut ocazia să spun de mai multe ori, sinodalitatea este o atitudine, o deschidere, o disponibilitate de a înțelege. Uneori, ea a fost interpretată ca o diminuare a autorității. În realitate, ea ne ajută să înțelegem mai profund tocmai semnificația autorității, care există pentru a păzi comuniunea, a favoriza participarea tuturor și a orienta parcursul comun al Bisericii.
Aceste patru sesiuni își găsesc unitatea în perspectiva misionară pe care am împărtășit-o în cadrul ultimului Consistoriu și la care am făcut referire în scrisoarea din luna aprilie a anului trecut. Nu ne aflăm aici, în primul rând, pentru a reflecta asupra vieții interne a Bisericii. Toate temele pe care le vom aborda — privirea asupra lumii, pacea, binele comun, sinodalitatea — converg către o singură întrebare: cum putem ajuta astăzi Bisericile noastre să vestească Evanghelia cu mai multă fidelitate, libertate și credibilitate? "
Subliniind că misiunea "nu este una dintre numeroasele sarcini ale Bisericii", ci "motivul existenței sale", pontiful a explicat că "tocmai de aceea, devine și criteriul care ne ghidează discernământul", spunând: "Când învățăm să ne ascultăm unii pe alții, să împărtășim responsabilitățile, să recunoaștem acțiunea Spiritului Sfânt în diferitele Biserici, nu doar ne îmbunătățim modul de a lucra: devenim o Biserică mai capabilă să vină în întâmpinarea bărbaților și femeilor din timpul nostru și să le mărturisească bucuria Evangheliei.
De aceea, doresc să vă cer un ajutor deosebit. Slujirea pe care Domnul mi-a încredințat-o nu poate fi trăită în mod solitar. Ea are nevoie de experiența voastră, de înțelepciunea voastră pastorală, de cunoașterea voastră despre Biserici și despre popoarele care v-au fost încredințate. Mă bazez pe voi să mă ajutați să discern ceea ce Spiritul Sfânt îi spune astăzi Bisericii. Am nevoie de sprijinul vostru: puternic, explicit și public. Am nevoie să mă simt susținut de voi ca de frați".
La finalul discursului de deschidere a consistoriului extraordinar cu desfășurare în Cetatea Eternă, în zilele de 26 și 27 iunie, pontiful a spus: "Vă rog, așadar, să mă însoțiți nu numai în aceste zile de lucru, ci și în slujirea zilnică în folosul comuniunii Bisericii universale. Ajutați-mă să ascult ceea ce se manifestă în Biserici, să recunosc semnele de speranță care adesea se dezvoltă în tăcere, dar și să nu ignor greutățile, neînțelegerile și rezistențele care pot încetini drumul. Am nevoie de libertatea voastră, de sinceritatea voastră și de loialitatea voastră. Un sfat sincer este întotdeauna un act de comuniune.
Vă rog, de asemenea, să susțineți, fiecare în propria Biserică și în propria slujire, acest stil de discernământ eclezial. Știu că acesta necesită răbdare și că, uneori, suscită întrebări. Cu toate acestea, sunt convins că Domnul ne învață un mod mai evanghelic de a trăi împreună responsabilitatea pe care ne-a încredințat-o. De aceasta depinde și credibilitatea mărturiei noastre și rodnicia misiunii noastre.
Doresc, așadar, să vă încurajez să trăiți cu convingere lucrul din cadrul grupurilor. Știu bine că, pentru mulți dintre noi, acesta nu este modul obișnuit de a desfășura un Consistoriu. Și totuși, și acest lucru face parte din drumul pe care Domnul ne conduce. Desigur, va rămâne loc și pentru intervențiile personale și, ca întotdeauna, fiecare îmi va putea transmite în mod liber observații sau reflecții confidențiale. Însă, vă rog să vă angajați cu încredere în acest exercițiu eclezial. Și noi învățăm sinodalitatea practicând-o, învățăm împreună să creștem în comuniune. Vă mulțumesc încă de pe acum pentru disponibilitatea voastră, pentru libertatea voastră interioară și pentru dragostea voastră față de Biserică.
Încredințăm aceste zile Spiritului Sfânt, pentru ca El să ne facă ascultători de vocea Sa și să ne acorde harul de a căuta împreună ceea ce slujește cel mai bine Evangheliei și binelui Poporului lui Dumnezeu. Mulțumesc."
