Călătoria apostolică a Papei Leon al XIV-lea în țările africane arată forța popoarelor, apăsate de jugul colonial, și ne îndeamnă să fim parte dintr-un prezent și un viitor mai drept, mai fratern și mai solidar.
Călătoria Papei în Africa ne cere să deschidem ochii, să schimbăm bătăile inimii noastre pentru a o face mai vie, ne îndeamnă să acționăm astfel încât chipul umanității să fie mai autentic. În aceste zile, mii de oameni îl așteaptă și îl însoțesc pe Sfântul Părinte, înghesuindu-se pe străzile prăfuite de pământ roșu sau pe străzile orașelor; de multe ori, în spatele cordoanelor de persoane aflându-se case cu acoperișuri de tablă, clădiri dărăpănate, în ruină. Și totuși ochii tuturor sunt plini de bucurie, zâmbetele izbucnesc de îndată ce privirile se întâlnesc într-un salut. Se așteaptă chiar și ore întregi trecerea mașinii Papei sau a cortegiului care îl însoțește pentru a avea ocazia unei imagini, a unei amintiri; se cântă, se dansează, se flutură steaguri, crenguțe, se ridică mâinile vibrante spre cer.
Această vizită este o călătorie prin rănile și speranțele unor popoare adesea uitate, dar și o invitație adresată tuturor de a-și schimba perspectiva, de a nu întoarce privirea, de a construi legături, fraternitate și relații, fără a ceda în fața fricii și a resemnării. Africa pe care Papa Leon o întâlnește arată o vitalitate și o energie debordante, o capacitate de viitor nelimitată, dar este la fel de evident jugul colonialist pe care lumea continuă să-l exercite pentru a zdrobi, controla, limita potențialul. Aici, unde resursele sunt jefuite, pământul este rănit cu deșeuri toxice, sunt alimentate conflictele, opozițiile, corupțiaç ceea ce este devorat de grupurile de putere, politice și economice, nu sunt banii, ci prezentul și viitorul unor generații întregi. Pe o planetă rănită de războaie și violențe, Succesorul lui Petru construiește în schimb punți, favorizând întâlnirea, reconcilierea, conștientizarea, unitatea și pacea. Ca la Bamenda (n.n. în nordul Camerunului) care, cu ocazia vizitei, a fost literalmente reconectată la țară. Din cauza violențelor legate de conflictul separatist, care au provocat mii de persoane strămutate și morți, drumurile aproape că nu mai existau, iar aeroportul era inutilizabil de opt ani.
Sosirea Papei Leon a reactivat nu doar șantierele materiale, ci și pe cele ale inimii, reaprinzând o speranță adormită. Prin vizitele sale, Papa arată și diferențele dintre națiunile pe care le vizitează și dizolvă narațiunea confuză și instrumentală care, foarte des, consideră Africa ca și cum ar fi o singură țară și nu un continent. El arată cu tărie unitatea în diferențe, unicitatea familiei umane din care fiecare om face parte ca fiu al lui Dumnezeu, arată polifonia Bisericii chemate să răspândească frumusețea Evangheliei, care, întrupată, dă naștere creativității și construiește societăți mai drepte, mai fraterne, mai solidare. Papa îndeamnă la responsabilitate comună și, din Africa, se adresează lumii, fiecăruia dintre noi, punând o întrebare radicală care ne îndeamnă să ne îndreptăm spre celălalt pentru a-l întâlni, a-l ierta, a-l ajuta, a merge împreună, asumându-ne responsabilitatea de a construi un nou orizont comun. Într-o lume care se hrănește adesea cu polarizări, aroganță și amenințări, Sfântul Părinte poartă chipul lui Cristos care cere fiecăruia să se schimbe, întruchipând în fiecare acțiune a vieții cotidiene "da"-ul convertirii. Pontiful reconectează întreaga umanitate, redând popoarelor respectul și libertatea de a crește și de a se dezvolta, demontând pretențiile de dominare și posesie.
