”Acesta este momentul unei schimbări, de a transforma istoria acestei țări. Astăzi, nu mâine, acum, nu în viitor, a sosit momentul de a reconstrui, de a compune din nou mozaicul unității, reunind diversitatea și bogățiile țării și ale continentului”, a spus Leon al XIV-lea joi, 16 aprilie a.c., în omilia de la Liturghia pentru pace și dreptate prezidată pe Aeroportul din Bamenda, în nord-vestul Camerunului.
Rugăciunea devine un cântec de bucurie și pace, născut dintr-o inimă rănită de conflictele trecute, de nesiguranța vieții și de dificultățile de a trăi pe un continent atât de frumos, dar adesea supus atâtor probleme. Spiritul locuitorilor Camerunului, însă, pare neschimbat, iar acest lucru a fost evident și la Sfânta Liturghie de joi, 16 aprilie a.c., pe care papa Leon al XIV-lea a prezidat-o, în limba engleză, pe Aeroportul din Bamenda, capitala regiunii din nord-vestul Camerunului, un loc al conflictului de zece ani între forțele guvernului central din Yaoundé și grupările separatiste. Liturghia a fost precedată de un lung tur cu papamobilul, în mijlocul entuziasmului credincioșilor, al cântecelor tradiționale, al steagurilor Camerunului și al Vaticanului și al ramurilor verzi - semn de primire, renaștere și viață, în tradiția țării.
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, omilia papei Leon al XIV-lea, de la Liturghia prezidată pe Aeroportul din Bamenda, joi, 16 aprilie 2026:
«Dragi frați și surori în Cristos,
ca pelerin al păcii și al unității, vin în mijlocul vostru și vă exprim bucuria de a mă afla aici, vizitând regiunea voastră și, mai ales, de a împărtăși drumul, eforturile și speranțele voastre.
Manifestările festive care însoțesc Liturghiile voastre și bucuria care izvorăște din rugăciunea pe care o înălțați către Dumnezeu sunt semnul abandonului vostru deplin în El, al speranței voastre de neclintit, al faptului că vă agățați, cu toate puterile, de iubirea Tatălui care se apropie și privește cu compasiune suferințele fiilor Săi. În Psalmul din care ne-am rugat împreună, se cântă această încredere în El, pe care astăzi suntem chemați să o reînnoim: «Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi-i mântuieşte pe cei cu spiritul mâhnit» (Psalmi 34,19).
Fraților și surorilor, sunt numeroase motivele și situațiile care frâng inima și ne cufundă în suferință. Speranțele într-un viitor de pace și reconciliere, în care fiecare este respectat în demnitatea sa și fiecăruia îi sunt garantate drepturile necesare, sunt continuu secate de multele probleme care marchează acest pământ minunat: numeroasele forme de sărăcie, care chiar și recent afectează foarte multe persoane, cu o criză alimentară în curs; corupția morală, socială și politică, legată mai ales de gestionarea bogăției, care împiedică dezvoltarea instituțiilor și a structurilor; problemele grave și consecințele care afectează sistemul educațional și cel sanitar, precum și marea migrație în străinătate, în special a tinerilor. Pe lângă problemele interne, adesea alimentate de ură și violență, se adaugă și răul cauzat din exterior, de către cei care, în numele profitului, continuă să pună mâna pe continentul african pentru a-l exploata și a-l jefui.
Toate acestea riscă să ne facă să ne simțim neputincioși și să ne erodeze încrederea. Și totuși, acesta este momentul unei schimbări, de a transforma istoria acestei țări. Astăzi, nu mâine, acum, nu în viitor, a sosit momentul de a reconstrui, de a compune din nou mozaicul unității, reunind diversitatea și bogățiile țării și ale continentului, de a edifica o societate în care să domnească pacea și reconcilierea.
Este adevărat că, atunci când o situație s-a stabilizat de mult timp, riscul este acela al resemnării și al neputinței, pentru că nu ne așteptăm la nicio noutate; și totuși, Cuvântul Domnului deschide orizonturi noi și generează transformare și vindecare, pentru că este capabil să pună inima în mișcare, să pună sub semnul întrebării cursul normal al lucrurilor cu care riscăm să ne obișnuim cu ușurință, să ne facă protagoniști activi ai schimbării. Să ne amintim aceasta: Dumnezeu este noutate, Dumnezeu creează lucruri noi, Dumnezeu ne face oameni curajoși care, sfidând răul, construiesc binele.
Vedem acest lucru în mărturia apostolilor, așa cum am auzit în Prima Lectură: în timp ce autoritățile sinedriului îi interoghează pe apostoli, îi mustră și îi amenință pentru că îl proclamă public pe Cristos, aceștia răspund: ”Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn” (Faptele Apostolilor 5, 29-30).
Curajul Apostolilor devine conștientizare critică, profeție și denunțare a răului, iar acesta este primul pas spre schimbarea lucrurilor. Ascultarea de Dumnezeu nu este un act de supunere care ne oprimă sau ne anulează libertatea; dimpotrivă, ascultarea de Dumnezeu ne eliberează, pentru că înseamnă să-I încredințăm viața noastră și să permitem Cuvântului său să ne inspire modul de gândire și de acțiune. Astfel, așa cum am auzit din Evanghelie, care relatează ultima parte a dialogului dintre Isus și Nicodim, ”cine este de pe pământ aparţine pământului şi vorbeşte despre cele pământeşti. Cel care vine din ceruri este deasupra tuturor” (Ioan 3,31). Cei care ascultă de Dumnezeu înainte de a asculta de oameni și de modurile de gândire umane și pământești, își redescoperă propria libertate interioară, descoperă valoarea binelui și nu se resemnează cu răul, redescoperă calea vieții și devin făcători de pace și fraternitate.
Fraților și surorilor, consolarea pentru inimile frânte și speranța în schimbarea societății sunt posibile dacă avem încredere în Dumnezeu și în Cuvântul său. Totuși, trebuie să păstrăm mereu în inimile noastre și să ne aducem aminte de chemarea apostolului Petru: ascultați de Dumnezeu, nu de oameni. Ascultați de El, pentru că numai El este Dumnezeu. Și aceasta ne invită să promovăm înculturarea Evangheliei și să fim vigilenți, chiar și asupra propriei noastre religiozități, pentru a nu cădea în capcana de a urma căi care amestecă credința catolică cu alte credințe și tradiții de tip ezoterice sau gnostice, care în realitate au adesea scopuri politice și economice. Doar Dumnezeu eliberează, doar Cuvântul său deschide căi de libertate, doar Spiritul său vă face oameni noi care pot schimba această țară.
Vă însoțesc cu rugăciunea mea constantă și binecuvântez în special Biserica prezentă aici: numeroși preoți, misionari, persoane consacrate și laici care lucrează să fie izvor de mângâiere și speranță. Vă încurajez să continuați pe acest drum și vă încredințez mijlocirii Preasfintei Maria, Regina Apostolilor și Maica Bisericii».
***
De amintit că, în cursul serii, după încheierea Sfintei Liturghii, papa Leon al XIV-lea se întoarce în capitala Camerunului, Yaoundé.
Programul de vineri, 17 aprilie 2026, după cum a fost anunțat, cuprinde trei momente importante. Leon al XIV-lea efectuează o vizită în orașul Douala unde celebrează Sfânta Liturghie pe ”Stadionul Japoma”, o vizită privată la Spitalul Sfântul Paul, tot în Douala, urmând ca în cursul serii să revină în capitala Yaoundé pentru o întâlnire cu lumea academică la Universitatea Catolică din Africa Centrală.
