”La începutul acestui an am invitat umanitatea să respingă logica violenței și a războiului, pentru a îmbrățișa o pace fondată pe iubire și dreptate. O pace care să fie dezarmată, adică să nu se bazeze pe frică, pe amenințare sau pe armamente; și dezarmantă, pentru că este capabilă să rezolve conflictele, să deschidă inimile și să genereze încredere, empatie și speranță. Pacea nu poate fi redusă la un slogan: ea trebuie întruchipată într-un stil, personal și instituțional, care respinge orice formă de violență.”, a spus papa Leon al XIV-lea miercuri, 15 aprilie 2026, în Palatul Prezidențial din capitala Yaoundé, în discursul adresat autorităților, reprezentanților societății civile și Corpului Diplomatic din Camerun, în cea de-a doua etapă a călătoriei apostolice din Africa, care se desfășoară între 13-23 aprilie în Algeria, Camerun, Angola și Guineea Ecuatorială.
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, discursul Suveranului Pontif de la întâlnirea cu autoritățile, reprezentanții societății civile și Corpul Diplomatic din Camerun:
«Domnule Președinte,
Stimate autorități și membri ai Corpului Diplomatic,
Doamnelor și domnilor!
Vă mulțumesc din inimă pentru primirea călduroasă și cuvintele amabile de bun-venit pe care mi le-ați adresat. Cu o profundă bucurie mă aflu în Camerun, adesea definit ”Africa în miniatură” datorită bogăției teritoriilor, culturilor, limbilor și tradițiilor sale. Această varietate nu este o fragilitate: este o comoară. Constituie o promisiune de fraternitate și o bază solidă pentru construirea unei păci durabile.
Vin printre voi ca păstor și slujitor al dialogului, al fraternității și al păcii. Vizita mea exprimă afecțiunea succesorului lui Petru pentru toți camerunezii, precum și dorința de a încuraja pe fiecare să continue, cu entuziasm și perseverență, în construirea binelui comun. Trăim un timp în care se răspândește resemnarea și un sentiment de neputință tinde să paralizeze reînnoirea pe care popoarele o simt profund. Câtă foame și sete de dreptate! Câtă sete de participare, de viziuni, de alegeri curajoase și de pace! Marea mea dorință este să ajung la inimile tuturor, în special ale tinerilor, chemați să dea o formă, inclusiv politică, o lume mai echitabile. De asemenea, intenționez să exprim dorința mea de a consolida legăturile de cooperare dintre Sfântul Scaun și Republica Camerun, fondate pe respect reciproc, pe demnitatea fiecărei persoane și pe libertatea religioasă.
Camerunul păstrează în memorie vizitele predecesorilor mei: cea a sfântului Ioan Paul al II-lea, mesager al speranței pentru toate popoarele Africii, și cea a lui Benedict al XVI-lea, care a subliniat importanța reconcilierii, a dreptății și a păcii, precum și responsabilitatea morală a conducătorilor. Știu că aceste momente au marcat istoria voastră națională, ca îndemnuri care au impulsionat la un spirit de slujire, unitate și dreptate. Prin urmare, ne putem întreba: la ce punct aflăm? În ce mod a dat roade Cuvântul proclamat nouă? Și ce mai rămâne de făcut?
Sfântul Augustin, acum o mie șase sute de ani, scria cuvinte de o mare actualitate: ”Cei care conduc sunt în slujba celor pe care aparent îi conduc. De fapt, ei nu conduc din dorința de a domina, ci din datoria de a avea grijă, nu din mândria de a se impune, ci din compasiunea de a proteja” (De civitate Dei, XIX, 14). În această perspectivă, a-ți servi propria țară înseamnă a te dedica, cu mintea limpede și conștiința integră, binelui comun al întregului popor: al majorității, al minorităților și al armoniei reciproce dintre acestea.
Astăzi, la fel ca multe alte națiuni, țara voastră trece prin provocări complexe. Tensiunile și violențele care au afectat unele regiuni din nord-vest, sud-vest și extremul nord au provocat suferințe profunde: vieți pierdute, familii strămutate, copii lipsiți de școală, tineri care nu văd un viitor. În spatele statisticilor se află chipuri, povești, speranțe rănite. În fața unor situații atât de dramatice, la începutul acestui an am invitat umanitatea să respingă logica violenței și a războiului, pentru a îmbrățișa o pace fondată pe iubire și dreptate. O pace care să fie dezarmată, adică să nu se bazeze pe frică, pe amenințare sau pe armamente; și dezarmantă, pentru că este capabilă să rezolve conflictele, să deschidă inimile și să genereze încredere, empatie și speranță. Pacea nu poate fi redusă la un slogan: ea trebuie întruchipată într-un stil, personal și instituțional, care respinge orice formă de violență. De aceea, reafirm cu tărie: «Lumea este însetată de pace […]. Gata cu războaiele, cu grămezile dureroase de morți, de distrugeri, exiluri!» (Discurs în prezența liderilor religioși cu ocazia Întâlnirii mondiale pentru pace, 28 octombrie 2025). Acest strigăt vrea să fie un apel la voința de a contribui la o pace autentică, punând-o înaintea oricărui interes de parte.
Pacea nu se decretează: se primește și se trăiește. Este un dar al lui Dumnezeu, care se dezvoltă printr-o muncă răbdătoare și colectivă. Este responsabilitatea tuturor, în primul rând a autorităților civile. A guverna înseamnă a-ți iubi propria țară și, de asemenea, țările vecine; porunca ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” se aplică și în relațiile internaționale! A guverna înseamnă a-i asculta cu adevărat pe cetățeni, a le stima inteligența și capacitatea de a contribui la construirea unor soluții durabile la probleme. Papa Francisc a indicat necesitatea de a fi depășită «acea idee a politicilor sociale concepute ca o politică față de săraci, dar niciodată cu săracii, niciodată a săracilor și cu atât mai puțin inserată într-un proiect care să reunească popoarele» (Discurs adresat participanților la cea de-a III-a Întâlnire mondială a mișcărilor populare, 5 noiembrie 2016).
În cadrul acestei schimbări de abordare, societatea civilă trebuie considerată o forță vitală pentru coeziunea națională. Este o etapă pentru care și Camerunul este pregătit! Asociații, organizații de femei și de tineri, sindicate, ONG-uri umanitare, lideri tradiționali și religioși: toți joacă un rol de neînlocuit în țeserea păcii sociale. Ei sunt primii care intervin atunci când apar tensiuni; ei sunt cei care îi însoțesc pe cei strămutați, susțin victimele, deschid spații de dialog și încurajează medierea locală. Apropierea lor de teritoriu permite înțelegerea cauzelor profunde ale conflictelor și identificarea unor răspunsuri adecvate. Societatea civilă contribuie, de asemenea, la formarea conștiințelor, la promovarea culturii dialogului și a respectului diferențelor. În acest fel, în interiorul ei se pregătește un viitor mai puțin expus incertitudinii. Aș dori să subliniez cu recunoștință rolul femeilor. Adesea, din păcate, ele sunt primele victime ale prejudecăților și violențelor, și totuși rămân artizane neobosite ale păcii. Angajamentul lor în educație, mediere și reconstrucția țesutului social este de neegalat și reprezintă o frână pentru corupție și abuzurile de putere. Și din acest motiv, vocea lor trebuie să fie pe deplin recunoscută în procesele decizionale.
În fața unei astfel de dedicări generoase în cadrul societății, transparența în gestionarea resurselor publice și respectarea statului de drept sunt esențiale pentru restabilirea încrederii. Este timpul să îndrăznim la o examinare a conștiinței și la un salt curajos de calitate. Instituțiile juste și credibile devin piloni ai stabilității. Autoritatea publică este chemată să fie o punte, niciodată un factor de divizare, chiar și acolo unde pare să domnească nesiguranța. Securitatea este o prioritate, dar trebuie exercitată întotdeauna cu respectarea drepturilor omului, îmbinând rigoarea și mărinimia, cu o atenție deosebită acordată celor mai vulnerabili. O pace autentică se naște atunci când fiecare se simte protejat, ascultat și respectat, când legea este un dig sigur împotriva arbitrarului celui mai bogat și a celui mai puternic.
La o privire mai atentă, fraților și surorilor, înaltele funcții pe care le dețineți necesită o dublă mărturie. Prima mărturie se realizează în colaborarea dintre diferitele organe și niveluri administrative ale statului în slujba poporului și, în special, a celor mai săraci; a doua mărturie se realizează prin conectarea responsabilităților voastre instituționale și profesionale cu o conduită integră de viață (cfr. Discursul adresat prefecților Republicii Italiene, 16 februarie 2026). Pentru ca pacea și dreptatea să se afirme, este necesar să se rupă lanțurile corupției, care desfigurează autoritatea, golind-o de credibilitate. Este necesar să se elibereze inima de acea sete de câștig care este idolatrie: adevăratul câștig este dezvoltarea umană integrală, adică creșterea echilibrată a tuturor aspectelor care fac din viața pe acest pământ o binecuvântare.
Camerunul posedă resursele umane, culturale și spirituale necesare pentru a depăși încercările și conflictele și a avansa spre un viitor de stabilitate și prosperitate comună. Este necesar un angajament comun față de dialog, dreptate și dezvoltare integrală care să transforme rănile trecutului în surse de reînnoire. După cum am spus, tinerii reprezintă speranța țării și a Bisericii. Energia și creativitatea lor sunt resurse inestimabile. Firește, atunci când șomajul și excluziunea persistă, frustrarea poate genera violență. Investiția în educația, formarea și în spiritul antreprenorial al tinerilor este, așadar, o alegere strategică pentru pace. Este unica modalitate de a stopa exodul de talente extraordinare către alte regiuni ale Planetei. Este, de asemenea, singura modalitate de a combate flagelurile drogurilor, prostituției și apatiei, care distrug prea multe vieți tinere, într-un mod din ce în ce mai dramatic.
Slavă Domnului, tinerilor camerunezi nu le lipsește o spiritualitate profundă, care încă rezistă uniformizării pieței. Este vorba despre o energie care conferă valoare visurilor lor, înrădăcinate în profețiile care le alimentează rugăciunile și inimile. Tradițiile religioase, atunci când nu sunt denaturate de otrava fundamentalismelor, inspiră profeți ai păcii, ai dreptății, ai iertării și ai solidarității. Favorizând dialogul interreligios și implicând liderii religioși în inițiativele de mediere și reconciliere, politica și diplomația se pot baza pe forțe morale capabile să calmeze tensiunile, să prevină radicalizările și să promoveze o cultură a stimei și a respectului reciproc. Biserica catolică din Camerun, prin operele sale educaționale, sanitare și caritabile, dorește să continue să slujească pe toți cetățenii fără deosebire. Dorește să colaboreze loial cu autoritățile civile și cu toate forțele vii ale națiunii pentru a promova demnitatea umană și reconcilierea. Acolo unde este posibil, intenționează să faciliteze cooperarea cu alte țări și legăturile dintre camerunezii din întreaga lume și comunitățile lor de origine.
Dumnezeu să binecuvânteze Camerunul, să-i sprijine pe conducătorii săi, să inspire societatea civilă, să lumineze activitatea Corpului Diplomatic și să ofere întregului popor camerunez – creștini și necreștini, responsabili politici și cetățeni – să primească Împărăția lui Dumnezeu, construind împreună un viitor de dreptate și pace».
