„Noaptea arestărilor” (28/29 octombrie 1948) – Veghe de rugăciune în Catedrala din Cluj
„Noaptea arestărilor” (28/29 octombrie 1948) – noaptea în care toți Episcopii greco-catolici au fost arestați de regimul comunist – a fost comemorată, în 28 octombrie 2025, printr-o veghe de rugăciune în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, în prezența Episcopului eparhial, Preasfinția Sa Claudiu. Seara de meditație și rugăciune s-a desfășurat în organizarea Episcopiei de Cluj-Gherla împreună cu AGRU Cluj și ASTRU Cluj.
Un prim moment a fost prezentarea istorică realizată de pr. Cristian Langa, îndrumător spiritual AGRU, despre contextul „nopții arestărilor” – „cu ochii minții și ai inimii întorși spre trecut, în urmă cu 77 de ani, când între 28 și 29 octombrie 1948 au fost arestați in corpore toți Episcopii greco-catolici, pentru că nu au acceptat să renunțe la credință și la fidelitatea față de Biserica Romei”. A subliniat importanța Episcopilor martiri pentru creștinii de astăzi. Ea constă în faptul că „lor, celor șapte Episcopi fericiți martiri, precum și multor altora care nu s-au lepădat de credința în Cristos și de Biserică, nici de frică, nici prin șantaj, nici prin ademeniri, lor le datorăm noi astăzi libertatea de a ne putea ruga împreună și moștenirea unei credințe fără compromis”.
De aceea, a continuat, „veghea de rugăciune se vrea și un moment de reaprindere a credinței noastre, a trăirii credinței noastre, la «Focul mistuitor» care este Dumnezeul nostru, așa cum este numit în Epistola către Evrei, un foc păstrat aprins de martirii noștri și care acum așteaptă ca noi să-l preluăm și să-l transmitem celor din jur și celor de după noi”. A rememorat începutul și etapele persecuției Bisericii Greco-Catolice din România, cum, după Ucraina – unde persecuția începuse la ordinul lui Stalin cu trei ani mai devreme -, „ordinul de lichidare a Bisericii Române Unite a venit de la sovietici”.
Iar „expresia utilizată în documentele Securității când era vorba de lichidarea Bisericii Greco-Catolice era «operațiunea de unificare»”, adică „întoarcerea la Biserica mamă, Ortodoxă”. Pentru acest scop a existat un plan, în trei etape, cea din urmă fiind motivul comemorării din această seară: „arestarea simultană a tuturor Episcopilor greco-catolici și preluarea catedralelor”. A amintit că „arestarea simultană a Episcopilor a fost însoțită și de arestarea a 25 de canonici și preoți cu funcții care îi sprijineau pe Episcopi.
După preluarea tuturor bisericilor greco-catolice din sate, pentru că cele din orașe au fost preluate fără semnături de trecere, s-a legiferat, prin faimosul Decret 358, din 1 decembrie 1948, dispariția pur și simplu a Bisericii Greco-Catolice, de vreme ce toate comunitățile trecute la ortodoxie și toate bisericile se aflau de acum în proprietatea noului cult. Arestarea și detenția Episcopilor a fost, deci, doar unul dintre punctele planului general de lichidare a Bisericii Române Unite”. Ceea ce pr. Cristian Langa a ținut să evidențieze, în succinta prezentare a contextului „Nopții arestării”, a fost felul în care „din toate textele, cele care au stat la baza dosarului de beatificare, din memoriile Cardinalului, răzbate dragostea și unitatea dintre Episcopi”. Și, revenind la prezentul Bisericii, a numit actuala seară de veghe „un moment simbolic, prielnic și imperios pentru a ne lua un ton personal – dar și împreună, ca Biserică -, un ton de început nou, în acest moment de predare-primire a moștenirii lăsate de ei nouă, de asumare de către noi a Darului pentru a-l da mai departe, celor care nu-l cunosc și celor de după noi”.
„În sfârșit”, a mai spus, „suntem aici pentru a ne trezi iubirea credinței, o credință care să iubească și să vorbească despre Cel iubit. A ajuns greu focul acesta la noi, în ciuda vicisitudinilor timpului de persecuție; în ciuda vicisitudinilor de după ieșirea din clandestinitate a Bisericii noastre, dar a ajuns la noi. Iar noi, astăzi și aici, în fața lui Dumnezeu, suntem în fața unei alegeri. Nu avem o singură opțiune și niciuna nu ne este impusă. Putem alege să privim doar, putem alege să ne ferim de acest foc, și putem alege să ne lăsăm cuprinși și trimiși ca purtători ai lui zilnic. Să fie și rugăciune pentru Episcopii noștri, pentru unitatea Episcopilor noștri, care îl vor alege în curând pe noul Arhiepiscop Major. Să mărturisim împreună că și pentru noi vrem ca credința să fie viața noastră”.
A urmat, în catedrală, audierea vocii Cardinalului Iuliu Hossu, prin care s-a simțit într-un mod aparte prezența sa spirituală. S-a făcut în continuare rugăciunea Căii Crucii, cu lectura, la fiecare stațiune, a cuvintelor Episcopului Iuliu Hossu din cartea Memoriilor. Întreg programul a fost însoțit de proiectarea de imagini – ilustrații simbolice ale stațiunilor Căii Crucii, realizate de artistul Camilian Demetrescu, care includeau transcrierea rugăciunilor și a textelor lecturate. În fața sfântului altar a fost amplasată pentru această seară o cruce, împresurată de imagini cu chipurile Ierarhilor, așa cum ei apar, în haine vărgate, în fișele de detenție din Penitenciarul Sighet. În fața altarului și a crucii, Preasfinția Sa Claudiu, împreună cu preoții catedralei – pr. Anton Crișan, pr. Daniel Avram și pr. Cristian Langa – au depus, de la început, moaștele Fericiților Ierarhi. Cu lecturile de la fiecare stațiune – despre pătimirile Bisericii și ale fiilor ei -, o nouă candelă aprinsă era așezată, de tineri din ASTRU, la racla cu moaște, în fața crucii.
Au fost ascultate cuvinte ale Cardinalului Iuliu Hossu care istoriseau amintiri despre patimi și moarte, dar emanau blândețe, alinare și speranță, conduceau ascultătorii pe urme de lumină – deși însângerate -, către Învierea și Viața în Domnul. Acordurile imnului Fericiților Episcopi a însoțit rugăciunea. Lecturile s-au făcut de către Episcop, preoți, persoane consacrate, tineri, credincioși din diferite zone ale Bisericii, toți cu o singură voce, un singur spirit ce purta și transmitea prețioasa moștenire a credinței înaintașilor.
Preasfinția Sa Claudiu a încheiat rugăciunea, a binecuvântat și apoi le-a vorbit celor de față, inspirat de cuvintele Cardinalului Iuliu Hossu, despre care a spus că „ne-a făcut pe toți părtași la speranța lui, la suferința lui, la comuniunea profundă dintre El și Dumnezeu, dintre El și Maica Sfântă. Și am simțit prin textele pe care le-am ascultat că noi suntem parte a acestei trăiri, a acestei suferințe, a acestei speranțe”. A pomenit lupta continuă între bine și rău care se duce în fiecare suflet în timpul vieții pe pământ și, de aceea „Calea Crucii din această seară este atât de profundă și ne atinge pe fiecare dintre noi în felul nostru, fiindcă simțim că suntem în aceeași poveste de iubire cu Dumnezeu și în aceeași poveste de luptă cu puterile întunericului. Lupta nu s-a sfârșit, e o luptă pe care o ducem în sufletele noastre în fiecare clipă. Nu toți simțim ghearele gerului așa cum le-au simțit ei, nici puterea lipsei unei bucăți de pâine. Dar cu toții avem momentele noastre de suferință”. Iar lecția vieții Martirilor pentru credincioșii de azi este apropierea de Domnul. Ei au biruit fiindcă „au știut să vadă dincolo de mizeria care îi înconjura, de suferința, de răutatea, de cruzimea care îi înconjura, au știut să vadă lumina Domnului. De fapt, din textele pe care le-am ascultat răzbate atât de clar: «Domnul nu ne-a părăsit niciodată»”.
Ierarhul a îndemnat credincioșii să învețe de la Episcopii martiri, pentru a ști să vadă în întuneric, pentru a fi „oameni de lumină, nu doar pentru noi, ci și pentru ceilalți”. A subliniat: „Aceasta este moștenirea pe care ne-o lasă și aceasta este misiunea pe care o avem cu toții. Nu e suficient să spunem: «Noi suntem parte a Bisericii Greco-Catolice. Noi suntem credincioși greco-catolici, preoți, persoane consacrate, Episcopi greco-catolici». Suntem urmașii Episcopilor noștri, da. Dar fiecare dar vine cu o responsabilitate și aceasta înseamnă să învățăm pentru noi înșine, în primul rând, să trăim cu Cristos, să fim cât mai aproape de El în fiecare clipă, fiindcă doar așa putem duce înainte lupta cu întunericul. Noi nu avem absolut nicio putere decât cea pe care o primim de la Isus, de la Maica Sfântă, de la sfinți. Dar învățând pentru noi înșine să vedem dincolo de suferințe, dincolo de încercări, dincolo de lupta cu întunericul, să știm să arătăm și altora sensul; văzând noi în întuneric, să știm să îi învățăm pe alții să se apropie de Isus care este Lumina veșnică și împreună cu Isus să ducă lupta înainte. Pentru că aceasta e lecția Episcopilor martiri, aceasta e lecția sfinților din toate vremurile: «Stați lângă El, veți fi luminați și veți birui»”.
A urmat, pe acordurile unor frumoase pricesne intonate de pr. Daniel Avram, un timp de venerare a moaștelor. Imnul Episcopilor greco-catolici martiri a însoțit clipele de încheiere a serii atât de pline de prezența Atotputernicului Dumnezeu, Cel care, din Episcopii întemnițați, supuși la patimi grele și uciși pentru credință, a făcut lumini strălucitoare pe bolta Bisericii, ce revarsă și peste credincioșii de azi raze de iubire și speranță.
