După ce o viaţă întreagă a trăit cu iluzia că regimul comunist ar fi capabil să elibereze omul, faimosul compozitor, To Hai, unul dintre primii militanţi revoluţionari care l-au exaltat şi urmat pe Ho Chi Min, s-a convertit la catolicism pe 25 mai, la 87 de ani, deoarece “doar Dumnezeu realizează o operă permanentă atunci când ne eliberează”.
Născut în 1927 la Hanoi, To Hai a fost trimis să studieze literatura şi muzica la şcoala condusă de călugăriţele catolice. După absolvire, s-a înscris în partidul comunist şi a intrat în ceea ce avea să devină armata poporului. A fost premiat de partid cu cele mai înalte onoruri pentru calităţiile sale de compozitor şi de scriitor. To Hai a militat în partidul comunist până în 1960, când a decis să plece, chiar dacă nu într-un mod public. După 1975 s-a mutat la Saigon, apoi în micul orăşel Nha Trang, “pentru a nu mai primi ordine de la nimeni”.
Sensul ultimei fraze a fost explicat într-un interviu acordat în anul 2010, în care To Hai a vorbit despre cartea tipărită cu un an înainte, la vârsta de 82 de ani, intitulată “Memoriile unui laş”, unde declară ruptura sa de partidul comunist: “Nu am fost liber până în anul 1986, an în care m-am pensionat. În trecut, fiind plătit de partid, am fost constrâns să scriu versuri pline de sloganuri, pe care nu vroiam să le scriu. Dar a trebuit să supravieţuiesc. Apoi, am reflectat la asta timp de aproximativ 15-20 de ani şi am publicat această carte în care vorbesc despre laşitatea mea. Ziarele locale au început deja să mă insulte”.
Atunci când To Hai a decis să se înscrie în partidul comunist, tatăl său l-a ameninţat astfel: “Te vor înşela. Dacă urmezi regimul, va veni o zi în care nu vei reuşi şi te vei întoarce acasă, iar tatăl tău îţi va închide uşa”. Dar To Hai s-a înscris “pentru că aveam 18 ani şi eram orgolios”. Deziluziile şi ororile comunismului i-au deschis repede ochii, dar şi în ciuda acestui fapt, el a continuat să scrie elogiind partidul pentru a se putea întreţine. “Acele activităţi nu aveau nici o valoare artistică. Cu această carte vreau să demonstrez modul în care arta a fost în serviciul unei politici de moarte, sperând că prietenii şi urmaşii mei vor putea cunoaşte cât de mizerabilă a fost viaţa noastră în acea perioadă”.
În 1975 a descoperit că părinţii săi au fugit în Statele Unite şi a fost “fericit, pentru că altfel riscau să petreacă restul vieţii în închisoare. După 1975, am recomandat tututor prietenilor mei să părăsească Vietnamul, deoarece cunoşteam bine comunismul”. Tot în 2010 To Hai a declarat: “Dacă în continuare regimul nu se schimbă este vina oamenilor laşi. Dacă o persoană normală poate fi acuzată o dată, eu trebuie să fiu acuzat de 100 de ori, pentru că misiunea unui scriitor este accea de a semăna un ideal şi bune sentimente în oameni. Am scris aceste memorii numindu-mă “laş”, pentru a mă elibera de laşitatea care am păstrat-o ani de zile”.
Pe 28 mai, după o lungă şi tulburată experinţă personală, To Hai a scris pe blogul său: “La sfârşitul vieţii mele primesc o bucurie imensă. După multe nopţi nedormite am găsit motivul real pentru care viaţa merită trăită, o voce pe care am respins-o încă din copilărie: m-am întors la Dumnezeu! Inima mea va fi acum în pace, mulţumită credinţei în Dumnezeu: răul a fost învins, voi putea trăi liber de nelinişti, până în ziua în care mă voi muta pentru totdeauna din această viaţă”.
Bucuria de care vorbeşte To Hai este reprezentată de convertirea la catolicism, anunţată de către redemptorişti: “To Hai a primit Taina credinţei creştine. Din 25 mai, de la ora 22, poartă numele de Francisc To Hai”. În timpul Sfintei Liturghii, părintele Matheu Vu Khoi Phung, a rezumat într-o frază motivul pentru care faimosul compozitor, astăzi într-un scaun cu rotile, a îmbrăţişat credinţa Bisericii Catolice: “În această lume toate revoluţiile încep de la eliberarea omului şi se termină cu reducerea lui în sclavie. În final, doar Dumnezeu realizează o operă permanentă, atunci când ne eliberează”.
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:www.agensir.it
