”O Biserică ce ascultă și slujește lumea” a fost prima cateheză despre constituția pastorală ”Gaudium et spes”, prezentată la audiența generală din 2 septembrie a.c. de Leon al XIV-lea în Piața San Pietro. Papa a continuat astfel reflecțiile despre documentele Conciliului Vatican II și, după Lumen Gentium și Sacrosanctum Concilium, a început să vorbească despre Gaudium et Spes.
La începutul audienței generale a fost proclamată o pericopă din Evanghelia după sfântul Ioan în care citim: ”Într-adevăr, [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el” (3,16-17).
Prin constituția pastorală ”Gaudium et spes”, a subliniat papa la începutul catehezei, Conciliul Vatican II și-a propus să aprofundeze o tematică fundamentală: raportul Bisericii cu lumea contemporană. Papa a amintit că sfântul Ioan al XXIII-lea, chiar în discursul de inaugurare a lucrărilor conciliare, s-a detașat de cei pe care-i numea ”profeți de nenorocire”, remarcând că aceștia consideră timpurile de față mai rele decât cele din trecut și că se comportă ”ca și cum n-au învățat nimic din istorie”. În starea prezentă a evenimentelor, în schimb, e necesar a înțelege ”planurile tainice ale Providenței divine, care se împlinesc în timpuri succesive prin lucrarea oamenilor” (Discursul Gaudet Mater Ecclesia, 11 octombrie 1962, 4.2 și 4.4). Constituția ”Gaudium et spes” (GS) recunoaște în acest fel că discernământul reprezintă ”un element esențial al naturii Bisericii”.
”Nu este vorba de un optimism ingenuu”, a spus Leon al XIV-lea, ”ci de o fidelitate reînnoită față misterul lui Cristos care, întrupându-se, alege să devină părtaș la viața noastră. (...) Părtășia sa la umanitate este calea pe care Cristos o cere Bisericii”, drept care documentul conciliar declară încă din primele cuvinte că sunt ale sale ”bucuriile și speranțele, tristețile și angoasele oamenilor de astăzi, ale celor săraci și mai ales ale tuturor celor care suferă” (GS, nr. 1).
”Această împărtășire”, a îndemnat Sfântul Părinte, ”ne cheamă să ieșim din orice pasivitate și indiferență în fața evenimentelor care au loc, a istoriei și a vieții persoanelor, mai ales în fața schimbării rapide și profunde prin care trecem astăzi. Nu este cu putință să rămânem spectatori dezinteresați, dar este nevoie să ascultăm cu inima, să ne lăsăm interpelați și implicați. Împreună cu Cristos și susținuți de puterea Spiritului său, cei care cred sunt chemați să ia asupra lor greutățile fraților, mai ales ale celor striviți de injustiție, discriminare și violență. Într-adevăr, numai prin împărtășire și angajament este posibil să ajungem la răspunsuri adecvate, fiind susținuți mereu de certitudinea că «suferinţele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela» (Romani 8,18)”.
Această apropierea față de omenire, a reluat pontiful, deschide la ”o lectură mai profundă” nu doar a evenimentelor istorice, dar chiar a revelației și, nu întâmplător, documentul Gaudium et spes amintește ”datoria permanentă a Bisericii de a scruta semnele timpurilor și de a le interpreta în lumina Evangheliei (nr. 4). În această perspectivă, împărtășirea creștină a istoriei presupune ”asumarea realității și chiar demascarea contradicțiilor care marchează viața personală și socială a lumii contemporane”. Papa a menționat aici progresul tehnologic lipsit de responsabilitatea etică, consumul resurselor care amenință viitorul planetei și alegerea războiului drept cale amăgitoare către pace. ”De exemplu”, a spus pontiful, ”un progres științific și tehnologic, care oferă mereu noi posibilități, dar numai pentru unii și pe care omul nu reușește întotdeauna să-l pună în slujba sa; ori o cunoaștere mai clară a legilor vieții sociale, însoțită de incertitudini despre direcția de dat; ori, mai departe, o mai mare disponibilitate de bogății, posibilități și putere economică ce, din păcate, astăzi ca și în timpurile Conciliului, lasă o mare parte a locuitorilor globului încă chinuită de foame și mizerie (GS, nr. 4); ori conștientizarea împărtășită că este în joc viitorul planetei și, în același timp, incapacitatea de a renunța la consumul egoist și la iluzia că războiul ar fi o cale eficace de edificare a păcii”.
”Într-un timp marcat de profunde schimbări, din care decurg dezechilibre îngrijorătoare”, a subliniat papa la finalul catehezei, ”Biserica este chemată să slujească ființa umană, ascultând și receptând interogativele cele mai profunde din inima sa și aspirațiile pe care le cultivă arătând în Cristos «cheia, centrul și scopul întregii istorii umane» (GS 10)”. ”Bucuria și speranța - gaudium et spes - să fie trăsăturile distinctive ale unei Biserici care vestește și mărturisește Evanghelia, devenind apropiată de femeile și bărbații timpului nostru”, a spus Leon al XIV-lea.
După rezumatul catehezei în diferite limbi, papa a salutat grupurile de pelerini prezenți miercuri în Piața Sfântul Petru din Cetatea Vaticanului. La nelipsitul salut final, adresat tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți, papa a menționat comemorarea liturgică a sfântului Grigore cel Mare, papă, ale cărui relicve sunt păstrate în bazilica San Pietro. ”El este numit mare datorită activității sale excepționale de păstor în timpuri destul de grele pentru societate și Biserică, o măreție care primea tărie și vigoare de la credința sa vie în Cristos”, a spus Leon al XIV-lea. ”Exemplul său”, a fost îndemnul final al papei, ”să trezească în fiecare dintre voi o încredere reînnoită și intensă în Dumnezeu, izvorul harului și al speranței pentru lumea întreagă”.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru, cântată în limba latină, și cu binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
