A fost publicat textul de bază care va îndruma lucrările celei de-a doua sesiuni a celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare, programată de la 2 la 27 octombrie. Documentul este în continuitate cu întregul proces sinodal început în 2021 și prezintă propuneri pentru o Biserică din ce în ce mai "sinodală în misiune", mai aproape de popor și în care toți cei botezați participă la viața sa. Printre punctele de reflecție se numără punerea în valoare a femeilor, transparența și responsabilitatea.
Cum să fim o Biserică sinodală misionară? Aceasta este întrebarea de bază de la care pornește ”Instrumentum laboris” (IL) al următoarei sesiuni a Sinodului Episcopilor, programată între 2 și 27 octombrie, a doua a celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare, după cea din 2023. IL - publicat astăzi, marți, 9 iulie, și prezentat la Sala de Presă a Sfântului Scaun - nu oferă "răspunsuri prefabricate", ci mai degrabă "indicații și propuneri" cu privire la modul în care Biserica, în ansamblul ei, poate răspunde la necesitatea de a fi "sinodală în misiune", adică o Biserică mai apropiată de oameni, mai puțin birocratică, care este casa și familia lui Dumnezeu, în care toți cei botezați sunt coresponsabili și participă la viața ei în distincția diferitelor roluri și slujiri.
Documentul este structurat în cinci secțiuni: Introducere, Fundamente și trei părți centrale. Introducerea reamintește drumul parcurs până în prezent și evidențiază obiectivele deja atinse, cum ar fi utilizarea pe scară largă a metodologiei sinodale a Conversației în Spiritul Sfânt. Aceasta este urmată de Fundamente, care se concentrează pe înțelegerea sinodalității, văzută ca o cale de convertire și reformă (nr. 1-18). Într-o lume marcată de diviziuni și conflicte, se subliniază, Biserica este chemată să fie un semn al unității, un instrument al reconcilierii și al ascultării tuturor, în special a celor săraci, a celor marginalizați, a minorităților izolate de putere.
Fundamentele acordă, de asemenea, un spațiu amplu (nr. 13-18) reflecției asupra rolului femeilor în toate sferele vieții Bisericii, subliniind "necesitatea de a acorda o recunoaștere mai deplină" carismelor și vocației lor. "Dumnezeu a ales anumite femei pentru a fi primii martori și vestitori ai Învierii", amintește IL; ele, prin urmare, "în virtutea Botezului, sunt într-o condiție de deplină egalitate, primesc aceeași revărsare de daruri din partea Spiritului și sunt chemate la slujirea misiunii lui Cristos.
În unele culturi, reiese din IL, "prezența machismului rămâne puternică"; din acest motiv, cea de-a doua sesiune sinodală solicită "o participare mai largă a femeilor în procesele de discernământ eclezial și în toate fazele proceselor decizionale", împreună cu "un acces mai larg la poziții de responsabilitate în dieceze și instituții ecleziastice", precum și în seminarii, institute, facultăți teologice și "în rolul de judecător în procesele canonice". Sugestiile se referă, de asemenea, la femeile consacrate, pentru care se dorește "o mai mare recunoaștere și un sprijin mai decisiv" pentru viața și carismele lor, împreună cu "angajarea lor în poziții de responsabilitate".
În ceea ce privește admiterea femeilor la ministerul diaconal, IL raportează că aceasta este solicitată de "unele Biserici locale", în timp ce altele "își reiterează opoziția" (n. 17). Subiectul, se subliniază, "nu va fi obiectul lucrărilor" din octombrie a anului curent și, prin urmare, este bine ca "reflecția teologică să continue". În orice caz, reflecția asupra rolului femeii "evidențiază dorința de întărire a tuturor slujirilor exercitate de laici", pentru care se cere ca, "formați în mod adecvat, aceștia să poată contribui și la predicarea Cuvântului lui Dumnezeu și în timpul celebrării Euharistiei" (nr. 18).
După Introducere și Fundamente, IL se oprește asupra relațiilor (nr. 22-50) care permit Bisericii să fie sinodală în misiune, adică relațiile cu Dumnezeu Tatăl, între frați și surori și între Biserici. Carismele, ministerele și ministerele hirotonite sunt, prin urmare, esențiale într-o lume și pentru o lume care, în mijlocul atâtor contradicții, caută dreptatea, pacea și speranța. Din Bisericile locale se aude și vocea tinerilor care cer o Biserică nu a structurilor, nici a birocrației, ci întemeiată pe relații care suscită și trăiesc în dinamici și trasee. Din această perspectivă, Adunarea din octombrie va putea analiza propunerea de a da viață unor noi ministere, precum "ascultarea și însoțirea".
Aceste relații trebuie apoi dezvoltate în mod creștin de-a lungul unor parcursuri (n. 51-79) de formare și de "discernământ comunitar", care să permită Bisericilor să ia decizii adecvate, articulând responsabilitatea și participarea tuturor. "Întrepătrunderea generațiilor este o școală a sinodalității", afirmă IL. "Toți, cei slabi și cei tari, copiii, tinerii și bătrânii, au mult de primit și mult de dăruit" (n. 55).
Dar printre căile de urmat se numără și cele care permit celor cu responsabilități ecleziale să dea cont în mod transparent de acțiunile lor pentru binele și misiunea Bisericii. "O Biserică sinodală are nevoie de o cultură și o practică a transparenței și a responsabilității", se arată în IL, "care sunt indispensabile pentru a promova încrederea reciprocă necesară pentru a merge împreună și a exercita co-responsabilitatea pentru misiunea comună" (n. 73). IL subliniază că, în prezent, "cererea de transparență și responsabilitate în și de către Biserică a apărut în urma pierderii de credibilitate datorată scandalurilor financiare și mai ales abuzurilor sexuale și de altă natură asupra minorilor și persoanelor vulnerabile. Lipsa transparenței și a responsabilității alimentează de fapt clericalismul" (n. 75).
Responsabilitatea și transparența, insistă IL, se referă și la "planurile pastorale, metodele de evanghelizare și modul în care Biserica respectă demnitatea persoanei umane, de exemplu în ceea ce privește condițiile de muncă din cadrul instituțiilor sale" (n. 76). De aici, apelul la "structuri și forme necesare de evaluare a modului în care sunt exercitate responsabilitățile ministeriale de orice fel" (nr. 77). Biserica ar trebui să asigure, explică IL, publicarea unui raport anual privind atât gestionarea bunurilor și resurselor, cât și îndeplinirea misiunii, inclusiv "în materie de salvgardare (ocrotirea minorilor și a persoanelor vulnerabile)" (nr. 79).
IL analizează apoi spațiile (nr. 80-108) în care se concretizează relațiile și parcursurile. Locuri care trebuie înțelese drept contexte concrete, caracterizate de culturile și dinamismul condiției umane. Invitând la depășirea unei viziuni statice asupra experiențelor ecleziale, documentul de lucru recunoaște pluralitatea acestora, care permite Bisericii, una și universală, să trăiască în circularitate dinamică "în locuri și din locuri". Acesta este orizontul în care se înscriu marile teme ale dialogului ecumenic, interreligios și cu diferitele culturi. În acest context, se înscrie, de asemenea, căutarea unor forme de exercitare a ministerului petrin deschise la "noua situație" a parcursului ecumenic (n. 102 și 107).
Prin urmare, ”Instrumentum laboris” se încheie cu o invitație de a continua călătoria ca "pelerini ai speranței", inclusiv în perspectiva Jubileului din 2025 (n. 112).
