- Doi Ierarhi la Dej, cu ocazia sfințirii bisericii „Sfântul Anton de Padova” (v. aici)
Duminică, 18 septembrie 2022, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, și Preasfinția Sa Virgil, Episcopul de Oradea Mare, au celebrat Sfânta Liturghie arhierească în biserica „Sfântul Anton de Padova” din parohia Dej III – Dealul Florilor. Celebrarea a fost precedată de ceremonia sfințirii acestei biserici, pusă sub protecția Sfântului Anton și a Fericitului Iuliu Hossu, Episcop greco-catolic martir. Au participat peste 50 de preoți din Eparhiile de Cluj-Gherla și de Oradea și din întreaga Biserică Română Unită. În cadrul celebrării liturgice a fost ridicat la treapta diaconiei medicul Petre Mureșan, absolvent al Seminarului Teologic eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” și al Facultății de Teologie Greco-Catolică a UBB. Noul diacon a fost mai înainte prezentat în fața Bisericii de către pr. dr. Florin Bozântan, profesor la Facultatea de Teologie Greco-Catolică. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Buna Vestire – Francisc Hubic” al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, condus de maestrul lect. univ. dr. Radu Mureșan.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a realizat o paralelă între semnificația consacrării unui altar, a unei biserici, și cea a consacrării unui diacon ca slujitor al Bisericii, și a fiecărui creștin prin Botez. „Mă bucur că s-au îmbinat aceste două evenimente: astăzi consacrăm biserica și unul dintre frații noștri va fi hirotonit diacon. Va fi consacrat într-o manieră și mai deplină în slujba Domnului. Și aceasta nu poate să nu ne aducă aminte de consacrarea noastră prin Botez. Fiindcă dacă nu am lega de viața noastră acțiunile, misiunea Bisericii, ce sens ar avea? Ce sens ar avea să consacrăm o biserică din piatră, dacă nu am celebra, prin această biserică, biserica din sufletul nostru? Ce rost ar avea să sfințim altarul unei biserici din piatră dacă nu am sfinți în același timp inima vieții noastre? Ce rost ar avea să fim aici și să ne bucurăm dacă nu ne-am aduce aminte cu toții că, așa cum a fost astăzi consacrată această biserică, am fost cu toții consacrați prin Botezul nostru?”
Preasfinția Sa Claudiu a prezentat câteva exemple care să explice sensul termenului „consacrare”: „De exemplu, ce este un potir pe care îl punem pe masa altarului și în care punem Sângele Domnului? Este un pahar, dar care este consacrat de către Biserică și atunci se renunță la folosința lui dinainte, nu mai este un pahar ca oricare alt pahar, ci este folosit exclusiv în slujba Domnului. Aceasta înseamnă consacrare: să iei un lucru din această lume, să îl scoți din folosința lui obișnuită și să îl pui exclusiv în slujba Domnului. Ce este patena, pe care regăsim pâinea ce va deveni Trupul Domnului? Este un vas, o farfurie, dar care este consacrată și prin consacrare este destinată exclusiv slujbei, sfântului altar, Sfintei Liturghii”.
Ca urmare, a întrebat: „Ce este consacrarea noastră, Botezul nostru? Este o manieră prin care suntem scoși din lume și, deși trăim încă în lume, nu mai aparținem lumii, ci îi aparținem exclusiv lui Dumnezeu. Așa că astăzi, când consacrăm această biserică, este extrem de important să ne aducem aminte că și noi suntem exact în aceeași logică spirituală. Ne găsim aici ca temple, biserici consacrate lui Dumnezeu. Aceasta vorbește mult despre misiunea noastră, despre ceea ce noi avem de făcut în această lume”.
Ierarhul s-a oprit apoi la semnificația Evangheliei Duminicii de după Înălțarea Sfintei Cruci, care „ne vorbește despre Cruce”. „Evanghelia de astăzi urmează imediat după momentul în care Petru îl mărturisește pe Isus. Isus îl întreabă pe Petru și pe ucenici: «Cine spune lumea că sunt Eu?», «Și voi, cine spuneți că sunt?»; și atunci Petru îl mărturisește ca fiind Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Este un moment înălțător, fiindcă Isus îi spune că Tatăl ceresc i-a revelat această mare taină. Dar există un al doilea moment, fiindcă imediat după ce Isus este mărturisit ca și Cristos, el vorbește despre Crucea Lui, despre Patima Lui, despre moarte și Înviere. Și atunci, paradoxal, tocmai cel care îl mărturisește cu câteva momente mai devreme îl ia deoparte și încearcă să îl întoarcă de la Calea Crucii, încearcă să îl întoarcă de la calea Lui. Atunci Isus se întoarce spre Petru și spre ucenici și spune: «Înapoia Mea, Satano!» Este un cuvânt extrem de dur, dar ce înseamnă? Evanghelia de astăzi ne învață de ce trebuie să renunțăm la noi înșine. Nu pentru că pierdem ceva dacă îl urmăm pe Cristos.”
„Contextul Evangheliei ne spune ce sens are această renunțare. Este renunțarea la voia proprie și întoarcere înspre voința lui Dumnezeu, înspre voința Bisericii, înspre calea indicată de Urmașul lui Petru. Și atunci înțelegem că, dacă dorim să mergem după Cristos, să renunțăm la noi înșine, să ne luăm crucea și să îl urmăm, nu înseamnă să pierdem nimic, înseamnă să câștigăm totul, înseamnă să îl lăsăm pe Dumnezeu să ne arate calea pe care mergem. Iată sensul Evangheliei, iată sensul consacrării acestei biserici, iată sensul consacrării noastre, al Botezului nostru”. Preasfinția Sa Claudiu a încheiat prin cuvintele: „Dacă am ales și dorim să trăim Botezul, atunci în fiecare zi va trebui să alegem calea lui Dumnezeu, voința Lui, să știm să renunțăm la a noastră, nu fiindcă Dumnezeu ar dori să ne umilească, ci fiindcă nu știm bine calea dacă nu urmăm calea lui Isus.”
„Isus merge în fața noastră, vedem urmele pașilor Lui. Nu avem decât să mergem pe urmele Sale, să renunțăm la calea noastră, la noi înșine, să ne luăm crucea, suferința, durerea, încercarea, pe care fiecare dintre noi le avem în viața noastră, în familiile noastre, în parohiile noastre, în Biserica noastră, în lumea în care trăim și să mergem după El. Nu trebuie să descoperim altă cale, e o cale deja bătută care ne duce înspre Împărăția Cerurilor. Așa să facem și ne vom regăsi cu toții în bucuria Stăpânului nostru”.
După încheierea celebrării liturgice, a adresat un salut celor prezenți Preasfinția Sa Virgil, mulțumind Preasfințitului Claudiu pentru împreuna-celebrare, salutând preotul paroh și pe fiecare dintre cei prezenți. „În mod special pentru această parohie, eu am adus de la Oradea o relicvă a Preasfințitului martir Valeriu Traian Frențiu. Știm că este înmormântat la Sighet și nu se mai găsește locul în care a fost depus, dar o credincioasă a noastră a păstrat două reverende ale dânsului. Prin relicva preluată din aceste reverende, împreună cu Sfântul Anton de Padova și Cardinalul Iuliu Hossu, îl veți avea alături inclusiv pe Preasfințitul Valeriu Traian Frențiu. Vă îmbrățișez cu drag pe toți!”
A urmat, în „ziua cea mare” a parohiei Dej III – Dealul Florilor, cuvântul de mulțumire al pr. paroh Călin Moldovan, adresat în mod special Ierarhilor, Corului, tuturor și fiecăruia în parte, autorități, membrii Consiliului parohial, preoți, persoane consacrate, credincioși, membrii ai altor Biserici – colaboratori de-a lungul timpului și cei aflați în comuniune de rugăciune. A menționat în mod special numele sorei Daniela OSBM, originară din Dej, care timp de 10 ani a lucrat cu copiii și cu tinerii din parohie, dar și pe cel al pr. protopop Ioan Buftea, al Protopopiatului ortodox Dej, mulțumindu-i pentru prezență.
Preasfinția Sa Claudiu a adăugat mulțumirile sale, adresate primarului municipiului Dej, Costan Morar, autorităților prezente, părintelui protopop ortodox, tuturor credincioșilor. Pr. Călin a oferit, din partea credincioșilor, semne de apreciere și respect: Preasfinției Sale Claudiu o icoană cu Preasfânta Fecioară Maria și Preasfinției Sale Virgil o icoană a Domnului Isus, ambele brodate de mână, cu evlavie și multă răbdare. La final, s-a intrat în altar pentru închinare și credincioșii au fost miruiți, primind câte o iconiță ca amintire și îndemn la rugăciune. Agapa fraternă a încheiat această zi de nou început pe drumul spre sfințenie deschis prin modelele și prezența sfinților care vor proteja acest sfânt locaș, prin mesajul evanghelic, prin lumina spirituală a evenimentului.
