Referindu-se la sfinții îngeri, Catehismul Bisericii Catolice învață că "din copilărie până în ceasul morţii, viaţa omului este înconjurată de ocrotirea şi de mijlocirea lor. Fiecare credincios are alături un înger ca apărător şi păstor care să-l îndrume la viaţă. Încă de pe pământ, viaţa creştină participă, în credinţă, la comunitatea preafericită a îngerilor şi a oamenilor, uniţi în Dumnezeu." (CBC 336)
Astfel, omul se bucură de protecția și apărarea ingerului păzitor, inclusiv în momentul decesului. Nu numai că îngerii însoțeasc această viață, dar acțiunea lor continuă şi în viața viitoare.
Pentru a înțelege cum sunt uniţi îngerii oamenilor în momentul decesului, trebuie să știm că îngerii au fost "trimişi tuturor celor care vor moșteni mântuirea" (cf. Evrei 1,14). Și Sfântul Vasile cel Mare ne învață că "nimeni nu poate nega faptul că fiecare credincios are alături de el un înger ca protector și păstor pentru a-l conduce la viață" (cf. Cat. 336).
Mântuirea omului este misiunea principală a îngerilor și pentru a o îndeplini ei vin în ajutorul sufletelor atunci când sunt înaintea lui Dumnezeu.
Părinții Bisericii amintesc această misiune specială, spunând că ingerii pazitori ajută sufletul la moarte și-l protejază de atacul final al demonilor.
Sfântul Aloysius Gonzaga (1568-1591) ne învață că, atunci când sufletul părăsește corpul, este însoțit și mângâiat de ingerul lui pazitor pentru a sta cu încredere în fața Judecăţii lui Dumnezeu. Îngerul, după acest sfânt, expune meritele lui Cristos astfel ca sufletul să fie inspirat în ceasul judecății. După sentința Judecătorului Divin, în cazul în care sufletul este trimis în Purgatoriu, acesta primeşte vizita frecventă a igerului păzitor care-l consolează şi-l mângâie, aducându-i rugăciunile care se fac pentru el și-l asigură de eliberarea sa.
Se înțelege astfel că ajutorul și misiunea îngerilor pazitori nu se termină odată cu moartea protejaţilor lor. Această misiune continuă până când sufletul este unit cu Dumnezeu.
Trebuie știut că după moarte ne așteaptă judecata particulară, când sufletul înaintea lui Dumnezeu poate alege să fie deschis iubirii și iertării Lui sau să le respingă pentru totdeauna, refuzînd astfel comuniunea perfectă şi definitivă cu El (cf. Sfântului Ioan Paul al II-lea, Audiența Generală din 4 august 1999).
Dacă sufletul decide de a intra în comuniune cu Dumnezeu, acesta se unește cu îngerul Său să laude pe Dumnezeu pentru totdeauna.
Dar sufletul poate fi, de asemenea, "în stare deschisă lui Dumnezeu, dar imperfect, calea către plenitudine necesitând o purificare, pe care credința Bisericii o prezintă prin învățătura despre purgatoriu" (Sfântului Ioan Paul al II-lea, Audiența Generală din 4 august 1999).
Fiind sfânt și curat, îngerul nu este implicat în purificarea protejatului său, dar el mijloceşte înaintea tronului lui Dumnezeu și caută ajutor de la oamenii de pe pământ ca aceştia să se roage pentru protejatul său în scopul scoaterii sale din purgatoriu.
Sufletele care aleg să respingă definitiv iubirea și iertarea lui Dumnezeu, pierzând cu siguranţă comuniunea perfectă și finală cu El (Cf. Sfântului Ioan Paul al II-lea, Audiența generală din 21 iulie 1999), renunță și resping prietenia îngerului lor păzitor. În acest caz teribil, îngerul laudă justiția divină și sfințenia.
În toate cele trei scenarii (Rai, Purgatoriul sau Iad), îngerul se va prezenta întotdeauna la judecata lui Dumnezeu, fiind în unire perfectă cu El.
În aceste zile, să ne amintim că ne putem uni cu îngerii celor dragi care sunt adormiţi, astfel încât aceştia să prezinte rugăciunile noastre lui Dumnezeu pentru a-şi manifesta marea lui milostivire.
Traducere: ACC
