”Sfântă Fecioară și Maică de la Luján, pontificatul meu a început pe 8 mai, ziua sărbătorii tale. Călăuzește-mă, Maică, în misiunea apostolică pe care Domnul mi-a încredințat-o și călăuzește poporul argentinian pe drumul său”. Este rugăciunea finală prin care Leon al XIV-lea a încheiat omilia Sfintei Liturghii pe care a prezidat-o miercuri, 11 noiembrie a.c., la sanctuarul Sfintei Fecioare Maria din Lujan, lângă Buenos Aires. Câteva ore mai târziu, papa a plecat în Peru.
”În aceste vremuri întunecate, putem înțelege trăirile Fecioarei Maria la picioarele crucii, cu inima ei de mamă sfâșiată de durere. În același timp - așa cum Maria, în acel moment cumplit al vieții sale, a primit o nouă misiune de la Fiul ei, cuprinzând întreaga omenire în inima ei de mamă - și noi suntem chemați să primim harul lui Dumnezeu și să pășim pe calea iertării și a reconcilierii, care pot reînnoi în noi pacea, speranța și iubirea”: a spus papa Leon al XIV-lea la omilia Sfintei Liturghii pe care a prezidat-o miercuri, 11 noiembrie a.c., la sanctuarul Maicii Domnului de la Lujan, în Argentina, în ultima a călătoriei sale apostolice în această țară.
Sfânta Liturghie de la Lujan a început la ora locală 10.00, iar la omilie, papa a vorbit de un itinerar creștin cu patru etape: reconcilierea, iluminarea prin Cuvântul lui Dumnezeu, comuniunea și trimiterea în misiune. Făcând referință la dificultățile și speranțele argentinienilor pe care i-a vizitat în aceste zile, papa a adresat un îndemn întregii țări, spunând: ”Argentina, ridică-te și umblă! Mergeți și evanghelizați, vestiți bucuria Evangheliei prin cuvinte și fapte bune”.
Sala de Presă a Sfântului Scaun informează că autoritățile locale argentiniene au confirmat participarea unui număr de peste două milioane de credincioși la Sfânta Liturghie de la Luján, celebrată miercuri, 11 noiembrie, în Piața din fața bazilicii. Credincioșii au umplut până la refuz piața, strada care conduce la bazilică și spațiile din jurul bine-cunoscutului sanctuar marian argentinian.
Impresionantă a fost, de asemenea, rugăciunea finală a omiliei, când papa a amintit că pontificatul său a început în 8 mai, zi în care cade, de asemenea, sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de la Lujan.
De adăugat că, la ora locală 14.00, papa pleacă de la Buenos Aires pe direcția Lima, în Peru, pentru ultima etapă a acestei călătorii apostolice.
Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru omilia Sfântului Părinte.
Dragi frați și surori!
Lectura din profetul Isaia pe care am ascultat-o ne invită să ne imaginăm diferite tipuri de relief: deșertul, stepa și muntele, toate fiind chemate să înflorească și să cânte de bucurie, contemplând gloria lui Dumnezeu. Astăzi, să ne gândim și la această țară frumoasă, la diversitatea geografică cu care Creatorul universului a înzestrat pământul Argentinei: întinderi vaste de iarbă și râuri vijelioase, nenumărate dealuri și lanțuri muntoase, platouri verzi și câmpii nesfârșite, mări adânci, ghețari maiestuoși și deșerturi întinse. Întregul ținut, aflat la ”capătul pământului”, în toată splendoarea și frumusețea sa, cântă gloria Domnului.
Isaia continuă spunând că, așa cum Dumnezeu face să izvorască apă în ținutul arid, făcându-l roditor, tot astfel El potolește setea profundă a omenirii și vindecă oamenii de neputințele lor, deschizând ochii orbilor și urechile surzilor. Dragi frați și surori, aceste imagini ne vorbesc despre o eră nouă, despre o promisiune de eliberare: nu vă temeți, căci Dumnezeu este cu noi. Bucurați-vă și fiți puternici, cu puterea care vine de la Domnul.
În aceste zile, am avut posibilitatea de a fi martor la bogăția Argentinei - nu doar în geografia sa, ci și în oamenii săi - la fiecare întâlnire, în piețe și pe străzi, în creativitate, în spontaneitate și în viața care debordează la fiecare pas. În [cântarea] ”Magnificat”, pe care am proclamat-o ca psalm responsorial, și Fecioara Maria exprimă o bucurie debordantă în Domnul, lăudându-L pentru minunile pe care le-a săvârșit în ea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ocazia de a întâlni un popor atât de drag, un popor care își deschide porțile tuturor, care își împarte pâinea și muzica, unde există întotdeauna un loc la masă pentru cei care sosesc, un moment pentru o discuție „la un mate” și o mână întinsă celor aflați în nevoie.
Astăzi, în casa Maicii noastre de la Luján, gândurile mele se îndreaptă într-un mod deosebit către iubitul nostru papă Francisc, care a purtat-o mereu în inimă pe această „mică Ocrotitoare cu chipul brun”. Prin viața sa, el ne-a învățat - și continuă să ne arate, chiar din locul pe care l-a ales pentru a fi înmormântat, atât de aproape de Sfânta Maria - să o iubim și să o cinstim mereu. De altfel, cuvintele sale de rămas-bun erau adesea: „Isus să te binecuvânteze, iar Sfânta Fecioară să te ocrotească”.
Cu inima plină de recunoștință pentru nenumăratele daruri pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra acestei țări, aș dori să vă propun, cu acest prilej, un itinerar, același pe care îl parcurgem în celebrarea fiecărei Euharistii. Ea cuprinde patru etape: reconcilierea, iluminarea prin Cuvântul lui Dumnezeu, comuniunea și trimiterea în misiune. La picioarele crucii, Maria se unește cu Jertfa euharistică și ne însoțește pe acest drum (cf. sfântul Ioan Paul al II-lea, scrisoarea enciclică ”Ecclesia de Eucharistia”, nn. 56–58).
Mulți dintre frații noștri, ori poate chiar noi înșine și familiile noastre, trecem, poate, în acest moment prin clipe de Calvar, suferind din cauza bolii, a sărăciei, a șomajului, a discriminării sau a dezbinărilor în familie, printre alte încercări. În aceste vremuri întunecate, putem înțelege trăirile Mariei la picioarele crucii, cu inima ei de mamă sfâșiată de durere. În același timp - așa cum Maria, în acel moment cumplit al vieții sale, a primit o nouă misiune de la Fiul ei, cuprinzând întreaga omenire în inima ei de mamă - și noi suntem chemați să primim harul lui Dumnezeu și să pășim pe calea iertării și a reconcilierii, care pot reînnoi în noi pacea, speranța și iubirea. Să fim sinceri, să ne recunoaștem lipsurile și să-i cerem iertare Domnului, ”iertare pentru acel cerșetor, pentru acea lacrimă pe care am făcut-o să strălucească; iertare pentru acei ochi care, privindu-i pe ai mei, am ales să nu-i întâlnesc” (”Zamba del perdón”). De asemenea, trebuie să ne împăcăm cu istoria noastră și cu prezentul nostru, pentru a crea un viitor nou, unul în care iubirea să fie cea care are ultimul cuvânt.
Să ne amintim și de experiența ucenicilor din Emaus: ei mergeau cu fața tristă, descurajați și apăsați de o realitate dură. În acel moment, Isus cel înviat li s-a arătat și le-a explicat Scripturile. Apoi, au luat masa împreună și i-au recunoscut prezența, o prezență care le făcuse inimile să ardă în ei (cf. Lc 24, 13-35). Dragi frați și surori, aceasta este, adesea, și experiența noastră. Ne simțim obosiți, dezamăgiți și dezorientați. Avem nevoie de o busolă, de un călăuzitor: îl avem în Sfânta Scriptură! Să ne lăsăm luminați de ea: Cuvântul lui Dumnezeu este o făclie pentru pașii noștri și o lumină pe cărarea noastră (cf. Psalmul 119, 105).
Ca un al treilea pas, după reconciliere și iluminarea prin Cuvânt, suntem chemați la comuniune. Cristos însuși ne invită la masa Sa, unde toată lumea este binevenită (cf. Matei 22,9-10). Există un loc pentru toți, mai ales pentru cei mai nevoiași - cei săraci și flămânzi, migranții, bolnavii și cei închiși - cu care Domnul se identifică (cf. Matei 25,35-40). Într-adevăr, ”Euharistia, sacramentul unității, hrănește apartenența noastră la trupul lui Cristos și ne învață să împărțim. Sensibilitățile diverse prezente în Biserică, precum și convingerile puternice care însuflețesc fiecare persoană, constituie o sursă de bogăție, cu condiția ca acestea să rămână ancorate în certitudinea unității, înțeleasă atât ca dar primit, cât și ca misiune de asumat” (Scrisoarea enciclică ”Magnifica humanitas”, nr. 88). Comuniunea cu Cristos nu ne determină să ne retragem în preocupările noastre personale, nici nu ne îndeamnă să profităm de neajunsurile altora sau să ne sustragem de la responsabilități. Dimpotrivă, comuniunea cu Cristos ne îndeamnă să devenim membri activi ai unei comunități, să împărțim cu generozitate din darurile primite și să oferim puținul pe care îl avem pentru binele celor mulți.
Suntem chemați să trăim iubirea în stilul lui Cristos. Maria ne învață, la rândul ei, acest stil la picioarele Crucii, căci acolo, pe Calvar, atât ea, cât și Fiul ei au iubit ”până la sfârșit” (cf. Ioan 13,1). Nu este vorba despre a face lucruri mărețe, ci despre a rămâne fideli alături de Domnul, așa cum a făcut Mama sa, atât în momentele Crucii, cât și în clipele de bucurie, glorie și lumină. Este vorba despre a privi viața cu ochii cerului și de a colora fiecare dintre zilele noastre în nuanța speranței. Știm că există multe dificultăți, însă Domnul inspiră, de asemenea, acte eroice de iubire în rândul credincioșilor săi: tatăl care se trezește devreme în fiecare zi pentru a aduce pâine acasă; mama care stă lângă copilul ei bolnav, în lungile nopți petrecute la spital; prietenul bun care își împarte timpul cu cei aflați în nevoie.
Dragi frați și surori, ultimul pas este trimiterea, așa cum o primim la sfârșitul Sfintei Liturghii, trimiterea în misiune. ”Mergeți și vestiți!” (cf. Marcu 16,15), căci ”noi nu putem să nu vorbim despre cele ce am văzut și am auzit” (Fapte 4,20). Mergeți și evanghelizați; vestiți bucuria Evangheliei prin cuvinte și fapte bune. Argentina, ridică-te și umblă, ”iubește și fă ce vrei: fie că taci, să taci din iubire; fie că vorbești, să vorbești din iubire; fie că îndrepți, să îndrepți din iubire; fie că ierți, să ierți din iubire. Să fie în tine rădăcina iubirii, căci din această rădăcină nu poate ieși decât binele” (Sfântul Augustin, Omilii la Prima Epistolă a Sfântului Ioan, 7, 8).
Maică de la Luján, pontificatul meu a început pe 8 mai, ziua sărbătorii tale. Asemenea milioanelor de argentinieni care vin la locuința ta pentru a implora ajutorul tău matern, și eu doresc să mă adăpostesc sub mantia ta. Călăuzește-mă, Maică, în misiunea apostolică pe care Domnul mi-a încredințat-o. Și călăuzește și însoțește poporul argentinian pe drumul său. Ajută-l să construiască punți de caritate și rețele de solidaritate; inspiră-i dorința de a continua să meargă pe căile reconcilierii, comuniunii și misiunii, luminate fiind de Cuvântul Fiului tău, Isus Cristos, și întemeiate cu tărie pe El, ”piatra unghiulară” (Fapte 4,11). Amin.
***
11 noiembrie 2026: din Argentina în Peru
Miercuri, 11 noiembrie a.c., a doua zi după o impresionantă Veghe de rugăciune din capitala Argentinei, papa a făcut în cursul dimineții o vizită la deținuții unui penitenciar din Buenos Aires, apoi a mers la sanctuarul de la Lujan pentru Sfânta Liturghie.
Plecarea din Buenos Aires a fost programată la ora locală 14.00, când Leon al XIV-lea merge la Lima, în Peru, pentru ultima etapă a acestei călătorii apostolice în America Latină. Sosirea a fost prevăzută pentru ora locală 17.30 (00.30 la București) fiind urmată de câteva momente oficiale: ceremonia de bun venit la ”Palacio de Gobierno” și vizita de curtoazie la președintele Republicii Peru.
În fine, la ora locală 19.45 [ora 1.45 de joi, în România], a avut loc întâlnirea cu autoritățile, reprezentanții societății civile și membrii Corpului Diplomatic la ”Gran Teatro Nacional” din Lima, unde Suveranul Pontif prezintă primul său discurs în calitate de papă în Peru, țară pe care o cunoaște bine pentru că aici a fost ani la rând preot misionar și episcop de Chiclayo.
