Până la întâlnirea cu Isus înviat din morți și până la momentul Rusaliilor mai apoi, atunci când ucenicii vor fi purificați și înnoiți de focul Spiritului Sfânt, mintea și inima lor par să fie ferecate. Este a treia oară în care, în Evanghelia după Marcu, Isus vorbește despre patima și moartea lui și de fiecare dată reacția apostolilor este total deplasată. Prima dată Petru îi cere cu insistență să-și schimbe planul. A doua și a treia oară, ucenicii caută să vadă care dintre ei este mai mare sau care poate sta mai aproape de Isus, așa cum vedem în evanghelia de astăzi. În mod evident sunt încă oameni vechi, ce îl concep pe Mesia ca și un trimis al lui Dumnezeu menit să îi scape de jugul roman pentru a instaura o nouă împărăție terestră. De aceea, știind că merg înspre Ierusalim, fiecare încearcă să obțină postul de “ministru” cel mai important. Partea a doua și de fapt cea mai importantă, ce urmează după cuvintele lui Isus “Iată ne suim la Ierusalim”, pare să treacă pe lângă urechile lor nebăgată în seamă. Probabil nici nu pot concepe un discurs despre suferința și moartea Maestrului lor iubit: în ce fel ar mai putea restaura în cazul acesta Împărăția lui Israel?
Fiii lui Zebedeu, așa-numiții Fii ai tunetului, cei care erau gata să facă să coboare tunete și fulgere peste samarinenii care refuză să îl primească pe Isus, sunt astăzi victimele privirilor fulgerătoare ale celorlalți apostoli, mânioși din cauza cererii celor doi. Isus e nevoit să intervină pentru a le vorbi despre o altfel de Împărăție decât cea pe care ei și-o imaginează. O Împărăție în care tronul Împăratului are forma Crucii, menită să împace pământul cu Cerul prin sacrificiul Fiului de Împarat. O Împărăție deasemenea în care locul de-a dreapta și cel de-a stânga reprezintă demnitatea mărturiei iubirii și a sacrificiului în fața urii și a răului acestei lumi. O Împărăție în sfârșit, în care logica este cea a slujirii și a jertfei pentru ceilalți, menită să învingă astfel nu doar tirania Imperiului roman, ci tirania imperiului păcatului din această lume și mai ales pe prințul ei.
Noi, creștini ai secolului 21 suntem temple ale Spiritului Sfânt, dar așa cum botezul nu ajunge doar să fie celebrat, ci trebuie să-l și trăim în fiecare zi, la fel și darul luminii Spiritului Sfânt trebuie invocat și folosit clipă de clipă pentru a trece de la logica acestei lumi la cea a Împărăției și pentru a ne transforma din Fiii tunetului în Fiii Luminii!
PS Claudiu,
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Mc 10,32-45
Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru marirea Ta. Dar Isus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Isus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Şi Isus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.
