Duminica vindecării orbului din Ierihon – Hirotonire diaconală în Catedrala episcopală din Cluj-Napoca
Duminică, 21 ianuarie 2024, a Vindecării orbului din Ierihon, a fost zi de luminare și binecuvântare în Catedrala episcopală „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, în care harul Spiritului Sfânt s-a coborât asupra unui nou slujitor în via Domnului, Biserica, prin hirotonirea subdiaconului Radu Emanuel Moldovan întru diaconie, prin punerea mâinilor Preasfinției Sale Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla. Sfânta Liturghie arhierească a fost celebrată de Preasfinția Sa Claudiu. La masa altarului au concelebrat preoți slujitori ai Catedralei și alți preoți prezenți pentru a-și exprima comuniunea în rugăciune cu noul diacon. Între ei, pr. Nicolae Țap, protopop de Dej și Gherla, și pr. Călin Moldovan, paroh al parohiei Dej-Dealul Florilor, tatăl diaconului hirotonit la această celebrare.
Răspunsurile liturgice au fost date, ca în fiecare duminică, de Corul „Angeli” al Catedralei. Au participat și ajutat la celebrare, din stranele laterale, studenții Seminarului Teologic Eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul” și au diaconat Lucian Ovidiu Marișca și dr. Petre Mureșan. La momentul rânduit în cadrul celebrării liturgice, pr. Marius Furtună, rectorul Seminarului Teologic Eparhial l-a prezentat pe cel care urma să fie ridicat la treapta diaconiei. A amintit că Radu Emanuel Moldovan, originar din municipiul Dej, județul Cluj, născut în anul 1992, este căsătorit cu Maria Bernadeta. Preasfinția Sa Florentin l-a hirotesit lector la 6 decembrie 2014 și subdiacon în 28 aprilie 2016. După ce a urmat cursurile de filozofie și teologie a obținut, în 2016, diploma de licență în Teologie pastorală la Facultatea de Teologie Greco-Catolică a Universității Babeș Bolyai – Departamentul Cluj, iar în 2018, diploma de master în Misionarism, la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma.
Revenind în țară, și-a continuat studiile, obținând în 2023 și diploma de master în cadrul Masteratului de Teologie Biblică la Facultatea de Teologie Greco-Catolică – Departamentul Cluj. Părintele rector a mai specificat că Radu Emanuel „a parcurs etapele formării umane, intelectuale, spirituale și liturgice în cadrul Seminarului Teologic Eparhial Sf. Ioan Evanghelistul, între anii 2011 – 2016”. A încheiat invocând cerești binecuvântări: „Dumnezeu-Unul în Preasfânta Treime să își reverse binecuvântarea și bogăția harurilor Sale asupra celui care va deveni astăzi diacon și să îi însoțească pașii pe calea slujirii, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, a Sfântului diacon Ștefan, a Fericitului Arhiereu martir Iuliu, a Fericiților Arhierei martiri ai Bisericii noastre, a tuturor sfinților și a rugăciunilor noastre”.
La încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit lui Dumnezeu „pentru darul pe care ni l-a făcut prin robul Său, pr. diacon Radu Emanuel, un alt slujitor al Domnului menit să vorbească despre Isus Cristos în lumea de astăzi, să îl mărturisească, cu fapta și cuvântul, prin viața lui”. A încredințat rugăciunilor tuturor credincioșilor pe noul slujitor al Bisericii, la fel pe toți seminariștii, fiindcă „suntem o mare Familie – Familia lui Dumnezeu – și responsabili unii pentru alții”. A adăugat: „Îl felicit și pe părintele Călin și îi mulțumesc pentru că, cu siguranță și prin exemplul lui, prin viața lui, a dat o mărturie care să vorbească despre Isus și care să înflăcăreze inima lui Radu Emanuel pe calea Mântuitorului. Este atâta orbire în lumea de astăzi și atâta întuneric și, deci, atâta nevoie de slujitori vrednici, sfinți, în via Domnului. Să ne rugăm pentru ca părintele diacon Radu Emanuel să fie unul dintre ei”, a încheiat Ierarhul, oferind binecuvântarea de încheiere a Sfintei Jertfe Liturgice din Catedrala greco-catolică episcopală.
***
În cuvântul de învățătură al celebrării duminicale, Preasfinția Sa Claudiu s-a oprit mai întâi la un citat din lectura din Apostol (1Timotei 1,15-17), în care Sf. Apostol Pavel, „cel chemat «vas ales» al Domnului”, spune: „Isus Cristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu”. Aceste cuvinte sunt repetate, a amintit Ierarhul, la fiecare Sfântă Liturghie, înainte de a primi Trupul și Sângele Domnului: „… dintre care cel dintâi sunt eu”. Preasfinția Sa a explicat cum, pentru a înțelege iubirea lui Dumnezeu, „Evanghelia ne ajută să vedem și limitele naturii noastre și sărăcia noastră”, pentru că „este deja lucru mare atunci când Dumnezeu își apleacă privirea asupra unui om drept, sfânt; cu cât mai mult este mirare în fața lumii întregi atunci când Dumnezeu își pleacă privirea asupra unui păcătos, asupra unuia care se îndepărtează de El în mod voit. Și aceasta este minunea iubirii lui Dumnezeu, că Dumnezeu s-a uitat la noi atunci când noi eram dușmanii Lui”, atunci când noi, „prin toată istoria Vechiului Testament, împlinim de fapt o istorie de trădare față de Dumnezeu. De câte ori Dumnezeu încearcă să înnoiască alianța Lui, omul iarăși și iarăși o rupe, se îndepărtează de ea”.
Păcatul este cel care „destramă frumusețea creației de Dumnezeu”, cel care „separă, divide”. Iar Evanghelia duminicii, a vindecării orbului din Ierihon (Luca 18,35-43), plecând de la orbire „ca lipsă trupească”, demonstrează de fapt „că este mult mai gravă orbirea spirituală”. Scena din pasajul evanghelic se petrece în Ierihon, „orașul care se răzvrătește în fața lui Dumnezeu” și astfel atrage mânia lui Dumnezeu, care „atunci când, prin puterea Domnului, poporul lui Israel înconjoară cetatea Ierihonului și zidurile ei se dărâmă, Dumnezeu pronunță această sentință teribilă: «blestemat tot cel ce va reconstrui Ierihonul». Și, cu toate acestea, în sufletele noastre de multe ori continuă să se ridice zidurile Ierihonului ori de câte ori ne îndepărtăm de Dumnezeu”.
Evanghelia din această duminică, a continuat Ierarhul, deși atrage atenția asupra orbirii spirituale, „nu încearcă să ne umilească, ci încearcă să ne ajute să vedem adevărata noastră situație spirituală, pentru a putea tot timpul să ne ridicăm, să știm că Dumnezeu nu ne abandonează niciodată”. În textul lecturat este vorba despre „un om orb care stă la margine de drum”, adică, un om care „nu este pe cale”, este dat de o parte de propria condiție, de mulțime… „Și cu toate acestea, omul aude vorbindu-se despre Isus”. Acest moment vorbește despre importanța mărturiei: „Cât de importantă este mărturia noastră, să știm să dăm mărturie despre Dumnezeu și prin vorbă, dar mai ales prin viața noastră”. „De aceea, omul îndrăznește să își ridice glasul, aflând că Isus trece pe cale, și să deranjeze strigând: «Isuse, Fiul lui David, fie-ți milă de mine!»”
În acea gălăgie a mulțimii, omul aflat la marginea drumului se face auzit, dar mulțimea îl atenționează să tacă. Este ceea ce să întâmplă și în prezent, „lumea încearcă să ne oprească rugăciunea”, a atenționat Preasfinția Sa Claudiu. Lumea „încearcă să ne spună să ne facem rugăciunile acasă, să nu deranjăm spațiul public, să nu facem gălăgie, să nu ne facem auziți”. Sau mai mult, „o voce a lumii mult mai subtilă încearcă să ne spună că rugăciunea noastră nu are sens”, nu poate schimba nimic. Iar aceste reacții ale lumii sunt de fapt semne ale unei lupte spirituale „pe care toți trebuie să o ducem”. Astfel, trebuie „să îndrăznim atunci când totul ne spune că nu mai are sens, să îndrăznim așa cum îndrăznește Maica Sfântă în fața Crucii lui Isus”. Deși aflată în fața Crucii, „Maica Sfântă continuă să creadă și atunci vede Învierea Domnului. Și așa va fi și pentru noi”.
La fel, orbul din Evanghelie „nu renunță, ci continuă să strige și Isus îl aude, îl ascultă, se întoarce spre el. Dumnezeu se oprește din drumul Lui pentru un orb, pentru noi”. „Aceasta este adevărata minune, că acel orb care era la margine de drum se pune din nou pe cale. Acel orb care nu vedea nimic își vede Mântuitorul și pornește pe urmele Lui dând laudă lui Dumnezeu, și văzând lauda lui, tot poporul îl mărește pe Dumnezeu – iată adevărata minune!” „La aceasta suntem chemați și noi: să ne aducem aminte încontinuu că am fost vindecați de orbirea noastră în momentul Botezului nostru. Atunci am fost luminați, atunci l-am întâlnit cu adevărat în mod tainic pe Dumnezeu. Și de atunci noi suntem chemați să dăm mărturie despre lumină”, a arătat Preasfinția Sa Claudiu.
Este ceea ce, eliberați de puterea întunericului prin Taina Spovezii, a iertării păcatelor, credincioșii fac la fiecare Sfântă Liturghie: „Suntem pe cale și dăm mărire lui Dumnezeu pentru toate lucrurile minunate pe care le-a făcut în viața noastră”. Episcopul a încheiat îndemnând: „Așa să facem, să dăm mărire lui Dumnezeu, și lumea văzând lucrurile minunate pe care Dumnezeu le face în viața noastră să se întoarcă și să perceapă ceva din frumusețea Împărăției lui Dumnezeu”.
