de Tommaso Scandroglio
Regele Belgiei a abdicat. Nu de la puterea sa politică, ci de la rolul său, acela de a fi un catolic exemplu care să-i slujească pe oameni, mai ales pe cei din urmă. Cine sunt cei din urmă dacă nu copilaşii fără apărare?
Regele Filip, regele Belgiei, a decis însă că „îndatoririle” sale politice pot călca în picioare Evanghelia, creştinismul şi buna-voinţă, de aceea a semnat legea care permite în Belgia eutanasierea copiilor.
Regele nu a ţinut cont nici de petiţia semnată de cele 210 mii de persoane din întreaga lume care i-au cerut să refuze semnarea legii. Acest refuz ar fi subliniat că dincolo de majoritatea şi de calculele politice, cuvântul regelui valorează mult. În realitate, aceasta este importanţa unui rege: simbol al conştiinţei naţiunii, întruchiparea curajului de a depăşi mediocritatea politicii.
Regele Filip a renunţat la aceste prerogative, chiar dacă a spus că personal este contrar acestei legi. Dar, în realitatea concretă, faptele sunt cele care contează, nu intenţiile şi nici vorbele. Prin semnarea acestei legi, regele Belgie a trădat apartenenţa sa la Biserica Catolică, la comunitatea catolică, negându-şi rădăcinile creştine. L-a trădat şi pe unchiul său, Regele Baudouin, care a renunţat la tron timp de o zi pentru a nu fi nevoit să semneze legea care depenaliza avortul. În ziua în care a abdicat unchiul său, a fost cu adevărat rege! În ziua în care regele Filip a semnat legea, cu siguranţă nu a fost un adevărat rege!
Traducere: Andrei Hrişman
Sursa:www.lanuovabq.it
