Într-un interviu acordat reţelei de emiţătoare radiofonice spaniole COPE, cu prilejul sărbătorii Învierii Domnului, cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, a abordat numeroase teme, de la vocaţia sacerdotală la relaţia cu papa Francisc, de la contrastele actuale din rândul comunităţii ecleziale la realitatea Bisericii din China.
În interviul acordat directorului editorial José Luis Restán, al reţelei radiofonice COPE, cu ocazia Paştelui, cardinalul secretar de stat a amintit cadrul de desfăşurare a misiunii diplomaţiei vaticane aflată în slujba comuniunii, a promovării libertăţii Bisericii, a libertăţii religioase şi a păcii în lume.
De asemenea, interviul a scos în evidenţă figura secretarului de stat, slujirea sa alături de pontif, reforma Curiei Romane, conflictele din rândul comunităţii ecleziale şi realitatea Bisericii din China, călătoria apostolică în Irak şi misiunea Bisericii în Europa. Vă oferim câteva fragmente din interviu.
Bun cunoscător al realităţii Bisericii din cele cinci continente, cardinalul Parolin a vorbit despre vocaţia sa şi despre modul în care, în urmă cu 40 de ani, fără să fi urmărit acest lucru, i-a fost oferită posibilitatea de a se pune în slujba papei. "Consider că vocaţia mea fundamentală este cea sacerdotală. Mă simt chemat, încă mă simt chemat să fiu preot, un slujitor al Domnului care activează în Biserică spre binele sufletelor" – a spus cardinalul Parolin. Prelatul a amintit că există diferite moduri de a exercita preoţia, printre acestea aflându-se şi diplomaţia ecleziastică, spunând: "Nu am găsit nicio contradicţie între a fi preot şi a fi diplomat, şi pentru că – mai ales după Conciliul Vatican al II-lea – misiunea nunţilor apostolici este una pastorală, destinată consolidării relaţiilor dintre Sfântul Scaun şi Bisericile locale".
Misiunea de secretar de stat va continua să fie aceiaşi şi după reforma Curiei Romane – a adăugat secretarul de stat, amintind că o nouă constituţie apostolică va înlocui actuala constituţie în vigoare, menţinând probabil ca titlu primele cuvinte "Praedicate Evangelium". Prin urmare, secretarul de stat va continua să coordoneze Secretariatul de Stat – organism care-l ajută îndeaproape pe Sfântul Părinte în conducerea Bisericii, prin cele trei secţiuni destinate afacerilor generale, relaţiilor cu statele şi personalului diplomatic.
Martor de excepţie al pontificatului papei Francisc, cardinalul Parolin a amintit cât a fost de surprins când – în urmă cu opt ani – când era încă nunţiu apostolic în Venezuela, Sfântul Părinte i-a cerut, după două luni de când fusese ales ca succesor al Sfântului Petru, să-i fie secretar de stat. În interviu, prelatul a amintit că diferenţele de temperament dintre ei au reprezentat un avantaj pentru slujirea adusă Bisericii. "Este vorba despre transformarea diferenţelor dintre noi în resurse pentru lume", a spus secretarul de stat, parafrazându-l pe papa Francisc care a evidenţiat cum diferenţele pot să fie nu o sursă de conflict, ci o posibilitate de colaborare, fiecare contribuind cu propriul punct de vedere, cu propriul stil, cu propria sensibilitate, cu propria pregătire, cultură şi spiritualitate.
Continuând să vorbească despre figura papei, cardinalul a adăugat că ceea ce-l impresionează în mod deosebit este marea sa simplitate. "Când te apropii de el îţi dai seama că este un om simplu, neprotocolar", o persoană care este foarte atentă la relaţiile cu ceilalţi, la apropierea de ceilalţi, care caută întâlnirea cu ceilalţi, această trăsătură caracterizând şi modul său de a lucra, însufleţit de dorinţa de a face ca Biserica să fie tot mai credibilă în misiunea sa de vestire a Evangheliei.
În ceea ce priveşte chestiunea conflictului din comunitatea eclezială, dintre aşa-numita aripă conservatoare şi a aşa-numita aripă progresistă, cardinalul Parolin a subliniat modul în care această situaţie provoacă doar daune Bisericii, având în vedere că Cristos s-a rugat pentru unitatea Bisericii. "Există motive de îngrijorare", a spus cardinalul, reflectând asupra faptului că problema derivă probabil din accentul pus de pontif pe reforma Bisericii şi pe neînţelegerea aspectelor legate de reformă. Structura Bisericii, depozitul credinţei, sacramentele, slujirea apostolică nu pot fi schimbate, dar există "o întreagă viaţă a Bisericii care poate fi reînnoită", o viaţă în care activează oameni păcătoşi şi care, prin urmare, "trebuie să fie reînnoit continuu". Uneori – a explicat cardinalul – aceste diviziuni şi opoziţii apar din confuzie, din incapacitatea de a distinge "între ceea ce este esenţial şi nu se poate schimba şi ceea ce nu este esenţial şi trebuie reformat, trebuie să fie schimbat în funcţie de spiritul Evangheliei".
Referindu-se la realitatea Bisericii din China, cardinalul Parolin a subliniat că Sfântul Scaun o priveşte cu deosebit respect pentru istoria de enormă suferinţă, privind-o totodată cu mare speranţă.
Paşii care s-au făcut până acum, "chiar dacă nu au rezolvat toate problemele existente pentru a căror soluţionare va fi nevoie de mult timp" sunt în direcţia justă în vederea unei concilieri în cadrul Bisericii". "Ceea ce s-a încercat şi se încearcă să se facă" – a precizat cardinalul – "este protejarea acestei comunităţi care este încă redusă numeric dar care are mare forţă şi vitalitate. Tot ceea ce se face urmăreşte garantarea unei vieţi normale pentru Biserica din China", garantarea "spaţiilor de libertate religioasă, de comuniune, pentru că nu este posibilă existenţa în cadrul Bisericii Catolice fără comuniune cu succesorul lui Petru, cu papa".
Amintind călătoria apostolică în Irak şi întâlnirea cu o Biserică persecutată, care continuă să sufere şi să trăiască într-un climat de neîncredere şi incertitudine care nu le permite creştinilor să întrevadă un viitor în propria ţară, cardinalul a vorbit despre marea lecţie învăţată din întâlnirea cu credincioşii irakieni. "Ceea ce ne-au învăţat este mărturia de credinţă dată până la martiriu. Aceasta este marea lecţie pe care o putem învăţa de la creştinii irakieni". În ciuda atentatelor şi a morţilor, "creştinii irakieni continuă să-şi mărturisească credinţa catolică cu mare curaj" – a adăugat secretarul de stat, spunând că exemplul creştinilor irakieni reprezintă totodată o chemare la solidaritate. "Ne învaţă această capacitate de a fi credincioşi în ciuda tuturor dificultăţilor şi, în acelaşi timp, ne solicită la o mai mare solidaritate" – a evidenţiat cardinalul secretar de stat.
