Isus, ”cel care dă viață, dar este dat la moarte”, ne spune că ”tocmai ceea ce a fost disprețuit devine temelia care susține totul. Iată felul în care Cel atotputernic călăuzește istoria, ajutându-ne în toate căderile noastre: Dumnezeu nu disprețuiește niciodată viața noastră”. Este, pe scurt, alocuțiunea papei Leon al XIV-lea prezentată cu ocazia rugăciunii Îngerul Domnului de duminică, 4 octombrie a.c., în Piața Sfântul Petru.
La prima întâlnire de acest fel cu peste 15 mii de romani și pelerini după recenta sa călătorie apostolică în Franța, papa a amintit astăzi că duminica trecută, 27 septembrie, a transmis de la sanctuarul Maicii Domnului de la Lourdes îndemnul ca în luna octombrie toți credincioșii să se roage rozariul cerând mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria pentru pace și reconciliere între toate popoarele lumii.
Numeroase au fost, apoi, apelurile transmise de Sfântul Părinte la finalul rugăciunii Îngerul Domnului de astăzi, pornind de la rugăciunea rozariului pentru pace înălțată de copiii din toată lumea și terminând cu manifestările din Italia prilejuite de al optulea centenar al trecerii la Domnul a sfântului Francisc din Assisi.
Redăm mai jos în traducerea noastră de lucru alocuțiunea papei Leon al XIV-lea de la rugăciunea Îngerul Domnului din 4 octombrie 2026.
«Dragi frați și surori, o duminică bună!
Cuvântul Evangheliei proclamat la liturgia acestei duminici [după ritul roman, duminica a 27-a din timpul de peste an – n. n.] vorbește despre viața lui Isus și luminează sensul misiunii noastre (cf. Matei 21,33-43). El este Fiul lui Dumnezeu trimis în lume, dar care este respins chiar de cei care ar fi trebuit să-L primească cu brațele deschise. Cel care a venit să aducă mântuirea primește o condamnare; cel care vrea să dea viață este dat la moarte. În timp ce ne face să medităm la numeroasele forme de cruzime care ruinează lumea și istoria popoarelor, învățătura lui Cristos revelează milostivirea tot mai mare a Tatălui său.
Într-adevăr, acea respingere violentă nu a sfărâmat voința lui Dumnezeu care, în dreptatea sa nemărginită, transformă răul în răscumpărare: ”Piatra pe care au disprețuit-o constructorii, aceasta a devenit [piatră] unghiulară” (Matei 21,42; cf. Psalmul 118,22). Isus însuși amintește aceste cuvinte ale psalmului care celebrează lucrarea minunată făcută de Domnul: tocmai ceea ce a fost disprețuit devine temelia care susține totul. Iată felul în care Cel atotputernic călăuzește istoria, ajutându-ne în toate căderile noastre: Dumnezeu nu disprețuiește niciodată viața noastră.
Potrivit imaginii folosite în parabolă, via de cultivat cu dreptate este Biserica, pe care o construim ori o păgubim prin alegerile noastre. În această privință, chiar astăzi, în al optulea centenar al morții sale, doresc să amintesc un lucrător care a muncit cu o mare rodnicie în via Domnului, pe sfântul Francisc din Assisi. Isus însuși i-a cerut sfântului Francisc să repare Biserica sa. Inspirat de Crucifix, Francisc a zidit în primul rând propria viață pe temelia lui Cristos, împărtășindu-i sărăcia, bucuria și suferințele, până la semnul mistic al stigmatelor. Om de rugăciune înflăcărată, plin de caritate față de toți, a fost exemplu pentru primii Frați care au luat parte la asceza sa ca o autentică stare de viață pentru reforma Bisericii. Sfântul Francisc a reparat-o în virtutea credinței în Domnul Isus, vindecând crăpăturile discordiei prin mărturia iubirii fraterne.
Preaiubiților, carisma sfântului Francisc aduce roade și astăzi, după opt secole, după o dovedesc nu doar familia franciscană mare și vivace, dar și multele daruri pe care ereditatea sa spirituală le răspândește în poporul lui Dumnezeu. Așadar, în timp ce sărbătorim anul jubiliar franciscan, să cerem cu stăruință darul păcii și să ne angajăm cu sinceritate la edificarea armoniei între popoare.
În această lucrare, să ne însoțească întotdeauna mijlocirea Preasfintei Maria, maica noastră, spre care ne îndreptăm acum, fiind uniți spiritual cu credincioșii care s-au adunat la sanctuarul din Pompei pentru a înălța Rugămintea către Fecioara sfântului rozariu».
***
La saluturile finale, asupra cărora vom reveni cu un articol dedicat, papa a menționat prezența mai multor pelerini din Italia, Chile și Germania, și a făcut mai multe referințe la viața Bisericii și la situația internațională.
După rugăciunea Îngerul Domnului, Leon al XIV-lea a invocat binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
