(Duminica dreptei credințe)
Postul Mare este un timp de convertire, de schimbare de drum. Și ca să nu mergem aiurea, căutându-ne drumul orbește, prima duminică din Post ne vorbește despre chemarea apostolilor, amintindu-ne astfel de vocația noastră. Dacă ne întrebăm în ce direcție ar trebuie să mergem, evanghelia de astăzi ne dă un indiciu extrem de important: atunci când vedem spatele Mântuitorului, când pașii noștri calcă pe urmele pașilor Lui, suntem pe calea cea bună. Există o referință interesantă în acest sens în Vechiul Testament: momentul în care Moise cere să vadă fața lui Dumnezeu. Domnul îi spune să intre în scobitura unei stânci, însă când El va trece nu îi va putea vedea fața, ci doar spatele. Iluminați de acest exemplu, am putea spune că îl vedem sau îl descoperim cu adevărat pe Dumnezeu doar atunci când îl urmăm, când îl ascultăm, când mergem în urma Lui. Așadar prima duminică din Post ne invită să începem această intensă perioadă a anului liturgic printr-o convertire sinceră și profundă a vieții noastre pe urmele Fiului lui Dumnezeu.
Duminica de astăzi este de-asemenea un moment prielnic pentru a ne aminti de cei care ne-au ajutat să ne descoperim vocația. Evanghelia redă misterul chemării cu un dinamism asemănător unui foc ce se răspândește: Ioan îl indică pe Isus ca Miel al lui Dumnezeu și imediat după aceea doi dintre ucenicii Botezătorului merg după Cristos. La rândul lor, aceștia întâlnesc alți prieteni și le vorbesc despre Mesia și așa mai departe. La fel a fost și cu noi. Dacă astăzi suntem unde suntem, merită să ne aducem aminte de părinții nostri sau de un profesor sau de un preot sau de un prieten care printr-un gest, cuvânt sau atitudine ne-au arătat calea. Să fie de aceea începutul Postului Mare un moment de mulțumire adus Cerului pentru toți acești îngeri păzitori care ne-au fost dăruiți, iar sâmbetele din Post, dedicate tradițional pomenirii celor adormiți, să devină tot atâtea izvoare de rugăciune pentru ei.
Isus schimbă identitatea și numele celor chemați, împlinindu-le. Pescarul din Galilea devine pescar de oameni, Simon devine Chefa. Cu toate acestea își va împlini vocația, trecând prin multiple trădări și reîntoarceri, doar în final, răstignit precum Iubitul său Maestru. Numele pe care l-am primit la botez reprezintă începutul unei noi identități, ce se conturează tot mai mult, pe măsură ce drumul nostru pe urmele lui Isus se împlinește. Plinirea noastră și a numelui le vom descoperi doar când vom trece poarta acestei lumi. Acolo, în Împărăția Cerurilor, în adevărata Grădină a Raiului, semințele ce suntem își vor revela parfumul și culorile primite ca moștenire.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 1,43-51
A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Isus: urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: vino şi vezi. Isus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. Natanael I-a zis: de unde mă cunoşti? A răspuns Isus şi i-a zis: mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel. Răspuns-a Isus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.
