”Vrăjitoria nu este creștină. Practicile prin care se dorește aflarea viitorului sau schimbarea situațiile de viață nu sunt creștine. Harul lui Cristos îți aduce totul: roagă-te și încrede-te în Domnul!”: a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 4 decembrie 2019, vorbind despre incompatibilitatea dintre viața creștină și superstițiile prezente chiar și în al treilea mileniu.
Cateheza a continuat seria reflecțiilor despre cartea Faptele Apostolilor și a avut ca temă: «”Vegheați asupra voastră și asupra întregii turme” (Fap 20,28). Slujirea lui Paul la Efes și salutul de rămas bun adresat prezbiterilor». La începutul catehezei a fost proclamată o pericopă din cartea Faptele Apostolilor (20,32-35): «[Paul a spus prezbiterilor din Efes:] Iar acum vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului harului [...]. Voi știți că pentru trebuințele mele și ale celor care erau cu mine au slujit aceste mâini. V-am arătat în toate privințele că muncind astfel trebuie să-i ajutați pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus. Căci el spunea: ”Este mai mare fericire a da decât a primi”».
Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru cateheza papei Francisc:
«Călătoria Evangheliei în lume continuă fără încetare în cartea Faptele Apostolilor și trece prin cetatea Efesului arătându-și toată puterea mântuitoare. Grație apostolului Paul, vreo doisprezece bărbați primesc botezul în numele lui Isus și fac experiența revărsării Spiritului Sfânt care îi naște din nou (cf. Fap 19,1-7). Diverse sunt, apoi, minunile care au loc prin intermediul Apostolului: cei bolnavi se vindecă, iar cei posedați sunt eliberați (cf. Fap 19,11-12). Acestea se întâmplă pentru că discipolul se aseamănă Învățătorului său (cf. Lc 6,40) și îl face prezent comunicând fraților viața cea nouă pe care a primit-o de la El.
Puterea lui Dumnezeu care se arată la Efes îi demască pe cei care vor să folosească numele lui Isus ca să practice exorcisme fără a avea autoritatea spirituală (cf. Fap 19,13-17) și scoate la iveală slăbiciunea vrăjitoriilor, care sunt abandonate de un mare număr de persoane care îl aleg pe Cristos (cf. Fap 19, 18-19). O adevărată răsturnare de situație pentru o cetate ca Efes, care era un centru celebru pentru practica magiei. Luca subliniază astfel incompatibilitatea dintre credința în Cristos și vrăjitorie. Dacă îl alegi pe Cristos, nu poți să alergi la magi: credința înseamnă abandonarea plină de încredere în mâinile unui Dumnezeu demn de încredere care se face cunoscut nu prin practici oculte, ci prin revelație și prin iubire gratuită.
Poate că unii dintre voi îmi vor spune: ”Ah, da, practica magiei este un lucru vechi: astăzi, cu civilizația creștină nu se mai întâmplă acest lucru”. Fiți atenți, totuși! Eu vă întreb: câți dintre voi merg să li se citească viitorul în cărțile de joc, câți dintre voi merg la ghicitori să le citească în palmă, să ghicească în cărți? Chiar și astăzi! În marile orașe, creștini practicanți merg încă la aceste lucruri. Spune: ”Cum așa, dacă tu crezi în Isus Cristos, mergi la cei care practică magia, la ghicitoare, la oameni de acest fel?” ”Eu cred în Isus Cristos, dar pentru orice eventualitate merg și la această lume”. Vă rog: vrăjitoria nu este creștină. Aceste lucruri care se fac pentru a ghici viitorul sau alte lucruri sau pentru a schimba situațiile de viață nu sunt creștine. Harul lui Cristos îți aduce totul: roagă-te și încrede-te în Domnul!
Răspândirea Evangheliei la Efes face pagube comerțului argintarilor, o altă problemă, care făureau statuile zeiței Artemis, făcând dintr-o practică religioasă o adevărată afacere. Eu vă cer să vă gândiți asupra acestui lucru. Văzând că se reduce această activitate, care aduce mulți bani, bijutierii organizează o revoltă împotriva lui Paul și creștinii sunt acuzați că au pus în criză categoria meșteșugarilor, sanctuarul lui Artemis și cultul acestei zeițe (cf. Fap 19,23-28).
Apoi, Paul pleacă din Efes, îndreptându-se spre Ierusalim, și ajunge la Milet (cf. Fap 20,1-16). Aici trimite să-i cheme pe prezbiterii Bisericii din Efes – ar fi vorba de preoți – pentru a face schimbul de consemne pastorale (cf. Fap 20,17-35). Suntem la momentele finale ale slujirii apostolice a lui Paul, iar Luca ne prezintă discursul său de adio, un fel de testament spiritual pe care Apostolul îl adresează celor care, după plecarea sa, vor trebui să conducă comunitatea din Efes. Aceasta este una din cele mai frumoase pagini din cartea Faptele Apostolilor: vă sfătuiesc să luați astăzi Noul Testament, Biblia, capitolul XX și să citiți cuvintele de rămas bun pe care Paul, aflat la Milet, le adresează prezbiterilor din Efes. Este o formă de a înțelege cum își ia rămas bun apostolul și cum trebuie să-și ia rămas bun prezbiterii de astăzi și cum toți creștinii trebuie să-și ia rămas bun. Este o pagină foarte frumoasă. Nu uitați: Faptele Apostolilor, capitolul XX, de la versul 17 mai departe.
În partea exortativă, Paul îi încurajează pe responsabilii comunității, pe care știe că îi vede pentru ultima oară. Ce le spune acestora? ”Vegheați asupra voastră și asupra întregii turme”. Aceasta este munca păstorului: să vegheze, să vegheze asupra lor și asupra turmei. Păstorul trebuie să vegheze, parohul trebuie să vegheze, să stea de veghe, prezbiterii trebuie să vegheze; episcopii, papa – trebuie să vegheze. Aceasta înseamnă: a veghea pentru a păzi turma, dar și a veghea asupra sa, a-și examina conștiința și a vedea cum este îndeplinită datoria de a veghea. ”Vegheați asupra voastră și asupra întregii turme, peste care Spiritul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu pe care și-a dobândit-o prin sângele propriului Fiu!” (Fap 20,28). Celor numiți ”episcopi” se cere cea mai mare apropiere față de turmă, răscumpărată de sângele prețios al lui Cristos, și promptitudinea de a o apăra de ”lupi” (v. 29). Episcopii trebuie să fie foarte apropiați de popor ca să-l păzească, ca să-l apere, nu detașați de popor. După ce le-a încredințat această îndatorire responsabililor din Efes, Paul îi pune în mâinile lui Dumnezeu și îi încredințează ”cuvântului harului său” (v.32), ferment al oricărei creșteri și al oricărui drum de sfințenie în Biserică, invitându-i să lucreze cu mâinile lor, asemenea lui, ca să nu fie povară pentru alții, să-i sprijine pe cei slabi și să experimenteze că ”este mai mare fericire a da decât a primi” (v. 35). Aveți grijă, nu uitați astăzi: luați Biblia și citiți capitolul XX, de la versul 17 mai departe, din cartea Faptele Apostolilor. Este o bijuterie și ne va prinde bine tuturor.
Dragi frați și surori, să-i cerem Domnului să reînnoiască în noi iubirea față de Biserică și de depozitul credinței pe care ea îl păstrează și să ne facă pe toți coresponsabili în păzirea turmei, sprijinindu-i în rugăciune pe păstori ca să arate statornicia și blândețea Păstorului Dumnezeiesc. Vă mulțumesc!»
***
După cateheza audienței generale, Sfântul Părinte a salutat grupurile de pelerini din diferite țări, iar la finalul saluturilor a adresat, ca de obicei, câteva cuvinte pentru tineri, bătrâni, bolnavi și soții recent căsătoriți:
Papa Francisc: «Vinerea viitoare este comemorarea liturgică a Sfântului Nicolae din Bari. Să-i imităm virtuțile, învățând să nu punem nimic mai presus de caritatea față de cel aflat mai mult în nevoie, căutând în acesta chipul lui Dumnezeu care s-a făcut om».
Audiența s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl Nostru” și binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
