372. Bărbatul şi femeia sunt făcuţi "unul
pentru celălalt": nu pentru că Dumnezeu i-ar fi făcut doar "pe jumătate"
şi "incompleţi"; i-a creat pentru o comuniune de persoane, în care
fiecare poate fi "ajutor" pentru celălalt, fiindcă ei sunt în acelaşi
timp egali ca persoane ("os din oasele mele ...") şi complementari ca
bărbat şi femeie. În căsătorie, Dumnezeu îi uneşte astfel încât, formând
"un singur trup" (Gen 2, 24), să poată transmite viaţa umană: "Creşteţi
şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul" (Gen 1, 28). Transmiţând urmaşilor
lor viaţa umană, bărbatul şi femeia, ca soţi şi părinţi, cooperează în
chip unic la opera Creatorului.
