de Alessandro De Carolis
Episcopii delegaţi de conferinţele episcopale din Uniunea Europeană, reuniţi în Polonia pentru plenara de primăvară, au emis o declaraţie în care analizează extinderea graniţelor UE către alte ţări: o necesitate care poate aduce pace şi dreptate, dar trebuie dezvoltat un "adevărat spirit european".
La început a fost intuiţia părinţilor fondatori, o comunitate unită în jurul marilor valori şi prin urmare capabilă "să garanteze pacea, libertatea, democraţia, statul de drept, respectarea drepturilor umane şi prosperitatea". Apoi, după ce s-a născut Uniunea Europeană, exact în urmă cu douăzeci de ani a fost momentul de a trece la o altă măreţie cu intrarea altor 10 ţări membre. Acum, după "o anumită oboseală de lărgire", războiul izbucnit în estul continentului a "dat un nou elan pentru viitoarele adeziuni la Uniune, mai ales cât priveşte ţările din Balcani şi din Estul Europei". Şi asta, "în afară de a fi o necesitate geopolitică pentru stabilitatea continentului nostru", devine "un puternic mesaj de speranţă", un răspuns dat cetăţenilor din ţările candidate "la dorinţa lor de a trăi în pace şi dreptate".
"O piatră de hotar"
Episcopii europeni din COMECE, reuniţi la Łomża, în Polonia, pentru adunarea plenară de primăvară, la 19 aprilie 2024, au voit să schiţeze o declaraţie pentru a reafirma punctul de vedere pozitiv în privinţa lărgirii graniţelor comunitare, amintind că "Biserica Catolică a însoţit de aproape procesul de integrare europeană încă de la începuturile sale". La 20 de ani de la prima "lărgire istorică a UE", scriu ei, acel pas a fost o "piatră de hotar în procesul de europenizare" a Uniunii, un pas înainte spre "ceea ce este cheamă să fie", adică "o puternică mărturie pentru timpurile noastre a modului în care cooperarea fraternă, în căutarea păcii şi înrădăcinată în valori împărtăşite, poate să prevaleze asupra conflictelor şi diviziunilor".
A dezvolta simţul de apartenenţă
Desigur, afirmă ei, alături de o "solidă integrare politică şi economică" nu s-a maturat la fel în societăţile europene "un dialog autentic" între "realităţi naţionale, culturi, experienţe istorice şi identităţi diferite". Şi pentru prelaţii din COMECE "atât timp cât nu va fi dezvoltat pe deplin un adevărat spirit european, care să includă un simţ de apartenenţă în comunitatea însăşi şi de responsabilitate împărtăşită, încrederea în interiorul Uniunii Europene ar putea să fie slăbită şi crearea unităţii ar putea să fie compromisă de tentative de a pune mai presus de binele comun interese particulare şi viziuni restrânse".
Lărgire, proces în două direcţii
Episcopatul european aminteşte de altfel că procesul de aderare la UE este "bidirecţional". Cere ţărilor care aspiră la ea "să urmărească reformele structurale" în sectoare "cruciale", cum sunt statul de drept, întărirea instituţiilor democratice, drepturile fundamentale, inclusiv libertatea religioasă şi libertatea mass-media, lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate, "evitând standarde duble în tratarea ţărilor candidate". Şi din partea UE lărgirea trebuie văzută ca "o oportunitate pentru a actualiza ideea unei Europe unite, înrădăcinate în solidaritatea practică", mai ales faţă de "membrii mai vulnerabili ai societăţilor", cum a fost în idealurile părinţilor fondatori.
În inima papilor
În definitiv, conclude declaraţia COMECE, rămâne vie acea viziune a Sfântului Ioan Paul al II-lea, a unei Europe capabile să "respire cu cei doi plămâni ai săi". Şi care, a spus anul trecut Papa Francisc episcopilor din continent, să ştie să păstreze "unitatea în diversitate" trăind "principiile de subsidiaritate, de respect faţă de diferitele tradiţii şi culturi" evitând drumul "impunerii ideologice".
(După Vatican News, 22 aprilie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
