Arta sacră este adevărată şi frumoasă când corespunde prin forma sa la vocaţia proprie: de a evoca şi a preamări, în credinţă şi adoraţie, misterul transcendent al lui Dumnezeu, Frumuseţe nevăzută, preaînaltă, de Adevăr şi Iubire, apărută în Cristos, „strălucirea slavei şi chipul fiinţei lui” (Evr 1, 3), în care „locuieşte în trup toată plinătatea dumnezeirii” (Col 2, 9), frumuseţe spirituală care se răsfrânge în Preasfânta Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu, în îngeri şi în sfinţi. Arta sacră adevărată îl duce pe om la adoraţie, la rugăciune şi la iubirea lui Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul, Cel Sfânt şi Sfinţitorul.
„Sfințească-se numele Tău” 2813
„Sfințească-se numele Tău” 2812
„Sfințească-se numele Tău” 2811
„Sfințească-se numele Tău” 2810
„Sfințească-se numele Tău” 2809
„Sfințească-se numele Tău” 2808
„Sfințească-se numele Tău” 2807
Rugăciunea Domnului: „Tatăl nostru!” 2805
Rugăciunea Domnului: “Tatăl nostru!” 2804