536. Botezul lui Isus este, din partea sa,
acceptarea şi inaugurarea misiunii sale de Slujitor care suferă. El se
lasă să fie socotit printre cei păcătoşi;
este de pe acum "Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii" (In 1,
29): de pe acum anticipează "botezul" morţii sale sângeroase.
Vine, de acum, să "împlinească toată dreptatea" (Mt 3, 15), adică se
supune pe de-a-ntregul voinţei Tatălui său: El consimte din iubire la
acest botez al morţii pentru iertarea păcatelor noastre. Acestei acceptări îi răspunde glasul Tatălui care îşi pune toată bucuria în Fiul său. Spiritul, pe care Isus îl posedă pe deplin încă de la zămislirea sa, vine "să se odihnească" asupra lui (In 1, 32-33).
El va fi izvorul Spiritului Sfânt pentru întreaga omenire. La Botezul său
"s-au deschis cerurile" (Mt 3, 16) pe care le închisese păcatul lui
Adam; iar apele sunt sfinţite prin coborârea în ele a lui Isus şi a Spiritului, preludiu al noii creaţii.
