457. Cuvântul s-a făcut trup
pentru a ne mântui împăcându-ne cu Dumnezeu:
"Dumnezeu ne-a iubit şi ne-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire
pentru păcatele noastre" (1 In 4, 10). "Tatăl l-a trimis pe Fiul său ca
Mântuitor al lumii" (1 In 4, 14). "Acesta s-a arătat ca să spele
păcatele" (1 In 3, 5):
Bolnavă, firea noastră cerea să fie vindecată; căzută, să fie ridicată;
moartă, să fie înviată. Pierdusem stăpânirea binelui, trebuia să o
primim înapoi. Închişi în întuneric, trebuia să ni se aducă lumina;
pierduţi fiind, aşteptam un Mântuitor; prinşi, un ajutor; robi, un
eliberator. Aceste motive erau oare lipsite de însemnătate? Nu meritau
ele să-l mişte pe Dumnezeu pentru a-l face să coboare până la firea
noastră omenească spre a o cerceta, fiindcă omenirea se găsea într-o
stare atât de jalnică şi de nefericită?
