Duminica de astăzi ne pune în centrul existenței noastre Crucea. Ea este cea care umbrește postul mare de la un capăt la celălalt, dând sens asfel tuturor lucrurilor.
Acum o săptămână, împreună cu 50 de credincioși ai parohiei noastre străbăteam Via Dolorosa – pe drumurile Ierusalimului; pășeam pe urmele Mântuitorului. Incă înainte de drumul crucii am stat și noi pe locul pardosit cu pietre – unde Pilat a zis Ecce Homo! După care am celebrat Sfânta Liturghie în capela Condamnării – unde stă scris – hic Christus tradebat judicanti se injuste.
Pornind de la stațiunea I, am înaintat spre Golgota parcurgând toate cele 14 stațiuni pe care le cunoaștem. Lucrurile nu s-au schimbat mult între timp – deși au trecut 2000 de ani. Aceleași străzi strâmte, pline de tejghele care vând de toate pentru toți, lume care te privește ciudat că te rogi și mai ai tupeul să și cânți. Alții afișează un zâmbet ironic… Drumul crucii, drumul crucii suferință mi-am ales. Toate acestea însă îl ajută pe creștin să trăiască mai profund drumul răscumpărării noastre care s-a petrecut aproximativ la fel. Luând crucea pe umerii săi, puțini au fost cei care l-au urmat vărsând lacrimi. Cei mai mulți, strigau, se distrau, scuipau, răufăcătorule îți meriți judecata. Isus ce face? Trece în liniște printre ei! Îi privește cu compătimire fără să-și ridice glasul.
Stațiunea 3 ne găsește într-o mică capelă unde o frescă ni-l prezintă pe Isus purtând mai multe crucii – aluzie clară la faptul că și eu sunt reprezentat acolo, iar Isus este cu mine. Căderea Ta Doamne îmi amintește toate căderile mele în păcate, atunci când Tu ai fost strivit de lemnul crucii eu sunt strivit de patima păcatului. Ca să ajungem la stațiunea 4 suntem nevoiți să trecem printr-un magazin: așa crede omul că toate se pot cumpăra și vinde; însă se înșală amarnic fiindcă ce e mai scump pe lumea asta mântuirea sufletului chiar aceea nu se poate cumpăra ci câștiga prin trudă și prin rugăciune. Trecuți prin magazin, ajungem la stațiunea 4 care ne prezintă un ansamblu statuar compus din Isus și Maria. Eu l-am găsit deosebit! Maria, mama Mântuitorului descurajată, cu lacrimi pe față vine în întâmpinarea Fiului Său. Isus însă este cel care inspiră încredere, cel care o susține. El, care merge la moarte își încurajează Maica susținându-o și dându-i speranță. Dragi mei, acum știm, atunci când suntem descurajați, descumpăniți, obosiți, să mergem să-l privim pe Isus – aici aflăm ajutor și mângâiere.
Cu cât ne apropiem mai tare de Golgota, unde tradiția spune că ar fi mormântul lui Adam, primul om căzut, străzile se mai îngustează și suntem nevoiți să mergem în șir indian în continuarea căii cruci. Drumul crucii, drumul crucii... Simion își face apariția, ne ajută să înaintăm – pr Cristian – repede, să nu vă pierdeți, ... Veronica ne arată încă o dată chipul lui Cristos, cel întipărit pe marama ei. Este chipul Domnului, dăruit mie, dăruit ție, dăruit nouă tuturor. Unde păstrăm această imagine a Lui ?
Cădem din nou cu Isus, îl plângem din nou cu femeile mironosițe, iar când suntem mai siguri pe noi, când credem că am făcut totul, atunci cădem din nou, la poalele Golgotei, aici cade și Isus a 3 oară.
De aici intrăm în Basilica Învierii – care a fost construită de Sfânta Elena – peste locul răstignirii și peste mormântul Domnului. Ajungem în fața unei culmi, astăzi având 10 trepte mari dar înguste, aici Isus a fost dezbrăcat de hainele Sale, pironit pe cruce…totul se petrece foarte repede, însă eu, pelerinul Mihai, mă aflu în locul în care sângele Mântuitorului a curs…Maria este prezentată în mozaicul de deasupra cu acea sabie care îi străpunge inima – despre care profetul Simeon a vorbit.
La doar câțiva metri, o cruce ridicată, îmi indică locul exact unde a fost crucea lui Isus. Ating piatra în care a fost împlântată, și trec pe sub locul în care mi-a fost recâștigată libertatea de fiu a lui Dumnezeu. Obosiți de drumul lung, de statul în piciore, de masa de prînz sărită, atingem piatra de ungere, iar mai pe urmă ne așezăm la rând la mormântul lui Isus. O lungă așteptare. Ne rugăm rozariul, eu mă apuc și când o bună parte din prohodul Domnului, după care rând pe rând intrăm în mormântul lui Isus...unul dintre credincioși ieșind îmi soptește : ”Nu este aici, a înviat precum a zis” atunci eu curajos încep Cristos a înviat din morți...
...până atunci însă: Crucii Tale ne închinăm Cristoase și Sfântă învierea Ta o lăudăm și o mărim.
Pr. Mihai Marina
