Vecernia și Utrenia Sărbătorii Buneivestiri

Vecernia Sărbătorii Buneivestiri,

luni, 25 martie 2019

Duminică seara

Atunci când sărbătoarea Buneivestiri care într-o zi de luni, atunci duminică seara se celebrează Vecernia după această rânduială:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin.

Se inchid uşile împărăteşti.

Îndată:

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Cântăreții citesc Psalmul 103, al Creației:

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină;

Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;

Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;

Cel ce faci pe îngerii Tăi spirite şi pe slugile Tale pară de foc;

Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.

Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.

De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.

Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.

Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.

Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;

Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.

Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.

Cel ce adapi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.

Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;

Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;

Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.

Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.

Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.

Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.

Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;

Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.

Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.

Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.

Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.

Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.

Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;

Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei spiritul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.

Trimite-vei Spiritul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.

Fie gloria Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.

Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.

Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.

Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.

Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Și iarăși:

Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia!

În acest timp, preotul, stând în faţa Sfintelor Uși, citeşte din Liturghier Rugăciunile Vecerniei.

După ce cântăreții au terminat de citit Psalmul 103, preotul, după ce a terminat de citit în taină rugăciunile vecerniei, de acolo, din fața Sfintelor Uși, rostește Ectenia mare.

P.: Cu pace, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru Sfântul nostru Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru Arhiepiscopul (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm!.

P.: Pentru conducătorii ţării noastre, pentru toţi cei ce deţin autoritate şi pentru oastea ţării, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru ţara noastră, pentru oraşul (satul) acesta, pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru bună liniştea aerului, pentru înmulţirea roadelor pământului şi pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

C.: Ţie, Doamne.

Exclamaţiunea:

P.: Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

La Doamne, strigat-am…

Psalmul 140, pe versul 6, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 6.

Ale Sărbătorii, vers 6.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Sfatul cel mai înainte de veci Gavriil descoperindu-l ție, Fecioară, a stat înaintea ta, închinându-se și zicând: Bucură-te pământ nesemănat! Bucură-te rug nears! Bucură-te adânc cu anevoie de privit! Bucură-te pod, care duci către ceruri și scară înaltă până la cer, pe care a văzut-o Iacob! Bucură-te năstrapă dumnezeiască a manei! Bucură-te dezlegare a blestemului! Bucură-te chemarea lui Adam, Domnul este cu tine (de două ori).

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Te arăți mie ca un om, zis-a curata Fecioară către marele voievod, și cum îmi grăiești mie cuvinte mai presus de înțelegere? Că ai zis că Dumnezeu va fi cu mine și se va sălășlui în pântecele meu. Dar cum voi fi sălaș desfătat, spune-mi, și loc de sfințenie al Celui ce șade mai presus de heruvimi? Nu mă amăgi pe mine cu înșelăciune, căci n-am cunoscut pofta. Nu cunosc nimic din cele ale nunții, deci cum voi naște prunc? (de două ori).

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Acolo unde Dumnezeu voiește, a zis cel fără de trup, se biruiește rânduiala firii și lucrează cele ce sunt mai presus de înțelegere. Crede cuvintelor mele celor adevărate, preasfântă, ceea ce ești cu totul fără prihană. Iar aceea a strigat: Fie mie, acum, după cuvântul tău și voi naște pe Cel fără de trup, Care va lua trup din mine, ca să ridice, ca un Puternic, pe om la cinstea cea dintâi, prin împreunarea cu trupul.

Mărire…, Şi acum…, vers 6.

Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul să binevestească Fecioarei zămislirea. Și venind în Nazaret, cugeta întru sine, de minune spăimântându-se: Cum Cel ce este necuprins întru cele de sus, din Fecioara va să se nască? Cel ce are scaun cerul și așternut picioarelor pământul în pântece de fecioară încape. Spre Care cei cu câte șase aripi și cu ochi mulți a privi nu pot, Acela numai prin cuvânt a se întrupa dintr-însa a binevoit! Al lui Dumnezeu este cuvântul acesta. Deci, pentru ce stau și nu grăiesc Fecioarei? Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine! Bucur-te curată Fecioară! Bucură-te mireasă care nu știi de mire! Bucură-te Maica Vieții! Binecuvântat este rodul pântecelui tău!

În timp ce se cântă Stihira cu Mărire…, Și acum…, se deschid Ușile Împărătești, preotul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:

Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.

Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:

Înțelepciune, drepți!

Strana cântă sau rostește imnul:

Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!

Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.

Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.

Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:

P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.

C.: Și spiritului Tău.

P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.

Prohimenul şi stihul zilei, din Triod, vers .

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam (Ps 60,5).

Stih: Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu (Ps 89,2).

Și iarăși: Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam.

Apoi, 3 paremii ale Buneivestiri.

Înţelepciune.

Citeţul: De la Facere (28,10-17), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Iar Iacov ieşind din Beer-Şeba, s-a dus în Haran.

Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela.

Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe ea.

Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi.

Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului.

Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus".

Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: "Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!"

Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: "Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!"

Din cartea Ieșirii (3,1-8ab), citire.

În vremea aceea, Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Şi depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb;

Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.

Atunci Moise şi-a zis: "Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuie".

Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug şi a zis: "Moise! Moise!". Şi el a răspuns: "Iată-mă, Doamne!"

Şi Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!"

Apoi i-a zis iarăşi: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!" Şi şi-a acoperit Moise faţa sa, că se temea să privească pe Dumnezeu.

Zis-a Domnul către Moise: "Am văzut necazul poporului Meu în Egipt şi strigarea lui de sub apăsători am auzit şi durerea lui o ştiu.

M-am coborât dar să-l mântuiesc din mâna Egiptenilor, să-l scot din tara aceasta şi să-l duc într-un pământ roditor şi larg, în ţara unde curge miere şi lapte

Din cartea Pildelor (8,22-30, citire.

Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.

Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul.

Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.

Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.

Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume,

Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului,

Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug,

Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului,

Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui.

Preotul rostește Ectenia stăruitoare.

Apoi, rugăciunea Învrednicește-ne, Doamne...

Ectenia celor șase cereri: Să plinim...

Cântarea Stihoavnei, pe antifon vers 4.

În luna a șasea, trimis a fost arhanghelul la Fecioara cea curată și zicându-i ei: Bucură-te! I-a binevestit că dintr-însa va ieși Mântuitorul. Deci, primind cu credință închinarea lui, Te-a zămislit pe Tine, Dumnezeul cel mai înainte de veci, Care ai binevoit a Te întrupa în chip negrăit, spre mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Binevestiți din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru.

Limba pe care nu a cunoscut-o a auzit-o Născătoarea de Dumnezeu; căci arhanghelul i-a grăit cuvintele Buneivestiri. Deci, primind cu credință închinarea, Te-a zămislit pe Tine, Dumnezeul cel mai înainte de veci. Pentru aceasta și noi bucurându-ne strigăm Ție: Cel ce Te-ai întrupat dintr-însa fără schimbare, Dumnezeule, pace lumii dăruiește și sufletelor noastre mare milă.

Stih: Cântați Domnului cântare nouă, cântați Domnului tot pământul.

Iată chemarea din nou s-a arătat acum nouă: Dumnezeu, mai presus de cuvânt se unește cu oamenii; prin glasul arhanghelului înșelăciunea se nimicește. Că Fecioara primește bucuria; cele pământești s-au transformat în cer; lumea s-a dezlegat de blestemul cei dintâi. Să se veselească zidirea și cu glasuri de bucurie să cânte: Făcătorule și Mântuitorul nostru, Doamne, mărire Ție!

Mărire..., Și acum...

Astăzi sunt bunele vestiri de bucurie, sărbătoare feciorească. Cele de jos cu cele de sus se unesc. Adam se înnoiește, Eva se izbăvește de întristarea cea dintâi; iar cortul firii noastre, prin îndumnezeirea lui de către Cel ce a luat asupră-și aluatul nostru, Biserică a lui Dumnezeu se face. O, Taină! Chipul deșertării este neștiut, iar chipul zămislirii este negrăit. Îngerul slujește minunii; pântecele fecioresc primește pe Fiul, iar Spiritul cel sfânt de sus se trimite. Tatăl din cer binevoiește și întruparea se săvârșește după sfatul cel veșnic. Întru care și prin care izbăviți fiind, împreună cu Gavril către Fecioara să strigăm: Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Din care Mântuirea, Hristos Dumnezeul nostru, luând asupră-și firea noastră, a adus-o din nou la Sine. Pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Apoi: Acum slobozește... și celelalte.

Troparul Sărbătorii (de trei ori), vers 4.

Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face și Gavril harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine!

Încheierea.

Utrenia Buneivestiri.

După obișnuitul început, cântăreții pe melodia troparului versului 4:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă ; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).

În unele locuri, mai ales în parohiile mari, unde pregătirea Darurilor de Liturghie necesita mai mult timp, acum, preotul iese în fața iconostasului și face rugăciunile și închinăciunile prescrise în Liturghier.

Troparul Buneivestiri, de trei ori, vers 4.

Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, fiu al Fecioarei se face, și Gavriil binevestește harul. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucur-te cea plină de har, Domnul este cu tine! (de trei ori).

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 1.

Marele voievod al cetelor celor fără de trup, venind în cetatea Nazaretului, și-a vestit ție, curată, pe Împăratul veacurilor și Domnul: Bucură-te, grăind ție, binecuvântată Marie, minunată, necuprinsă și netâlcuită, chemarea din nou a oamenilor!

Mărire…, Și acum…, tot aceasta.

Ectenia mică, apoi a doua serie de Sedelne, vers 3.

Astăzi toată făptura se veselește, că îngerul îți zice ție: Bucură-te ceea ce ești binecuvântată, cinstită și curată fără prihană. Astăzi îngâmfarea șarpelui se întunecă, căci legătura blestemului strămoșului s-a dezlegat. Pentru aceasta, totdeauna strigăm ție: Bucur-te ceea ce ești plină de har!

Mărire…, Şi acum…, tot aceasta.

Îndată se cântă Polieleul.

Psalmul 134, pe antifonul versului 4:

Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!

Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.

Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.

Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.

Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.

Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.

A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.

El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.

Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.

El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:

Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.

Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.

Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.

Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.

Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.

Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.

Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.

Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;

Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.

Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

Psalmul 135, pe antifonul versului 8:

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.

Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.

Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.

Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.

Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.

Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.

Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.

Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.

Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.

Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.

Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.

Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.

Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.

Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.

Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.

Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.

Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.

Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.

Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.

Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.

Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.

Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.

Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.

Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.

Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.

Îndată Stihurile alese din psalmi cu Mărimurile (Pripelele) polieleului.

Stih 1: Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului și dreptatea Ta, fiului împăratului (Ps 71,1).

Pripeală: Veniți toți cu glasul arhanghelului să strigăm : Bucur-te fecioară, ceea ce ești cu dar dăruită, zicând: Domnul este cu tine.

(Această pripeală se repetă după fiecare stih).

Stih 2: Binevestiți din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru (Ps 95,2).

Stih 3: Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău (Ps 131,11).

Stih 4: Și se vor închina Lui toți împărații pământului și toate popoarele vor sluji Lui (Ps 71,11).

Stih 5: Fi-va numele Lui binecuvântat în veci. Mai înainte de soare rămâne numele Lui (Ps 71,17).

Stih 6: Și se va umple de mărirea lui tot pământul. Fie. Fie. (Ps 71,22).

Mărire…, a Treimii.

Mărire Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, zicând: Mărire Ție, Dumnezeule.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu

Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule.

În timpul cântării Polieleului și a Pripelelor, preotul cădește altarul și toată biserica.

După Ectenia mică, Sedealna Polieleului, vers 4.

Gavriil, din cer, a strigat către cea cinstită: Bucură-te, că vei zămisli în pântece pe Dumnezeul cel mai înainte de veci, Care, prin cuvânt, a alcătuit marginile. Pentru care Maria a răspuns: Fără de bărbat sunt eu și cum voi naște Fiu? Naștere mai presus de fire cine a văzut? Și tâlcuindu-i aceasta îngerul a zis către Născătoarea de Dumnezeu și Fecioara: Spiritul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui preaînalt te va umbri.

Mărire..., Și acum...., același vers.

Trimis a fost Gavriil către fecioara și curata, și i-a tâlcuit ei bucuria cea de negrăit, că va zămisli mai presus de fire și va rămâne pe mai departe fecioară. Că va naște Fiu pe Dumnezeu cel mai înainte de veci, Care va mântui pe popor de greșelile lui. Și mărturie este Cel ce m-a trimis pe mine să-ți zic ție binecuvântată: Bucură-te Fecioară, vei naște și după naștere iarăși vei rămâne fecioară.

Apoi, se cântă prima serie a antifonului, vers 4.

Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuţi mă sprijineşte, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.

Cei ce urâţi Sionul, ruşinați veţi fi de Domnul; că precum iarba, de foc veţi fi uscaţi.

Mărire…,

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază şi prin curăţie se înalţă; luminează-se prin Unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.

Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc râurile darului, care adapă toată făptura, spre rodire de viaţă.

Prohimen, vers 4.

Binevestiți din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru.

Stih: Cântați Domnului cântare nouă. Cântați Domnului tot pământul.

Binevestiți din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru.

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Cântăreții, pe versul 4:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul întru sfinții Lui! (Ps 148,1).

Preotul:

Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.

Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

P.: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor.

C.: Și spiritului tău.

P.: Din Sfânta Evanghelie după Luca (1,39-49 și 56), citire.

C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.

Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.

Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.

Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Spirit Sfânt,

Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?

Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.

Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.

Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.

Şi s-a bucurat soiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.

Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.

C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Îndată, Psalmul 50:

Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :

Mărire…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum…, tot aceasta.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Stihira: Astăzi vestește Gavriil celei pline de har: Bucură-te Fecioară care nu știi de mire și ești neispitită de nuntă! Nu te mira de chipul meu cel neobișnuit și nici nu te înspăimânta! Că arhanghel sunt. Șarpele a amăgit pe Eva oarecând; iar acum, eu îți vestesc ție bucurie; și vei rămâne neatinsă și vei naște pe Domnul, preacurată .

Preotul rostește Ectenia :

Mântuiește, Dumnezeule poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări; înalță fruntea creștinilor dreptcredincioși, și trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria; a cărei bunăvestire o sărbătorim astăzi, cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor, cereștilor netrupești Puteri; cu rugăciunile cinstitului, măritului prooroc înaintemergător și botezător Ioan; cu ale sfinților, măriților și întru tot lădaților Apostoli Petru și Pavel; cu ale celor între sfinți părinților noștri și mari dascăli ai lumii și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Liciei, făcătorul de minuni; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; cu ale sfinților, măriților și bine învingătorilor Mucenici; cu ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinților noștri; cu ale sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana, și cu ale tuturor sfinților, rugămu-Te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoșii, care ne rugăm Ție, și Te îndură spre noi.

Cântăreții : Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

Preotul, cu glas înalt :

Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care împreună ești binecuvântat, cu preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântăreții : Amin.

Urmează cântarea Canonului, vers 4.

Catavasia I

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Catavasia III

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:

Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin.

Sedealna, vers 8.

Cuvântul lui Dumnezeu pe pământ acum s-a coborât. Îngerul a stat înaintea Fecioarei strigând: Bucură-te binecuvântată, ceea ce singură ți-ai păstrat pecetea primind în pântece pe Cuvântul cel mai înainte de veci și Domnul, ca să mântuiască din înșelăciune, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Mărire…, Și acum…, vers 4.

Catavasia IV

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

Catavasia V

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

Catavasia VI

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:

Că Tu ești Împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi, Condacul , vers 8.

Pe Cel de o ființă cu Tatăl și cu Dumnezeiescul Spirit, pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, L-ai zămislit, curată, cu venirea Preasfântului Spirit, spre înnoirea neamului omenesc, ceea ce ești fără prihană, când arhanghelul ți-a strigat ție, glasul cel de veselie lumii: Bucur-te Mireasă nenuntită!

Alt Condac, vers 8.

Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, mântuindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te Mireasă, pururi Fecioară!

Icos

Îngerul cel întâistătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat și a strigat către dânsa unele ca acestea: Bucură-te, prin care răsare bucuria! Bucură-te, prin care piere blestemul! Bucură-te chemarea din nou a lui Adam cel căzut! Bucură-te mântuirea lacrimilor Evei! Bucură-te înălțime, cu greu de ajuns de gândurile omenești! Bucură-te adâncime cu greu de privit și de ochi îngerești! Bucur-te că ești scaun al Împăratului! Bucură-te că porți pe Cel ce poartă toate! Bucură-te stea care arăți Soarele! Bucură-te pântecele dumnezeieștii întrupări! Bucură-te, prin care se înnoiește zidirea! Bucură-te, prin care prunc se face Ziditorul! Bucură-te Mireasă, pururi Fecioară!

Catavasia VII

Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.