Duminica dinaintea Nașterii Domnului
(a Sfinților Părinți după trup – Cartea Neamului).
23 decembrie 2018
Sfinții Zece Martiri din Creta (+250).
(V 5; L 8; Ap Evrei 11,9-10; 32-40; Ev Matei 1,1-25)
Notă: În ziua de 20 decembrie începe perioada de Înainteserbare a Nașterii Domnului.
Atunci când Duminica dinaintea Nașterii Domnului cade între 20 și 23 decembrie, atunci Vecernia și Utrenia se celebrează după următoarea Rânduială:
Vecernia
La: Doamne, strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 5, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
4 Stihiri ale Învierii, pe vrsul 5 propriu-zis.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Prin cinstită crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai rușinat și prin Învierea Ta acul păcatului l-ai distrus, și ne-ai mântuit pe noi din porțile morții, mărimu-Te pe Tine, Unule-Născut.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere s-a adus. Înfricoșatu-s-au de aceasta căpeteniile iadului și s-au ridicat porțile cele de durere, că a intrat Împăratul măririi, Hristos, zicând celor din legături: ,,Ieșiți"! și celor din întuneric: ,,Descoperiți-vă!”
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Mare minune! Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat Cel fără de moarte. Veniți, semințiile neamurilor, Acestuia să i ne închinăm; că mântuindu-ne din rătăcire cu îndurările Sale, ne-am învăţat a-L lăuda pe unul Dumnezeu Cel în trei ipostasuri.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Închinare de seară aducem Ție, Luminii celei neînserate, Celui ce la plinirea timpului, ca într-o oglindă, prin trup ai strălucit lumii și până la iad Te-ai coborât; întunericul cel de acolo l-ai stricat și lumina învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de viață, Doamne, mărire Ție.
Apoi 3 stihiri ale Înainteserbării, pe vers 1 propriu-zis.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Fecioară fără prihană, tu ești cămara cea însuflețită a lui Dumnezeu cel necuprins de ceruri, pe Care întru tine L-ai încăput și pe Care în peșteră L-ai născut în chip mai presus de înțelegere, sărăcind și trup făcându-Se, ca să mă îndumnezeiască pe mine și să îmbogățească pe cel ce a sărăcit cu neînfrânarea, prin mâncarea cea prea amară.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Înscriindu-Te, Hristoase, cu robii, din porunca cezarului, prin milostivire, vii să dai libertate, viață și mântuire robilor celor nerecunoscători, îndelung-Răbdătorule, și să mântuiești sufletele noastre, ale celor ce ne închinăm mântuitoarei sărbători a Nașterii Tale, care se apropie.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Nașterea cea necuprinsă de minte, care a înnoit legile firii, pricepând-o Preacurata și cea fără de prihană, striga Fiului său: Fiul meu cel preaiubit mă înspăimânt de această mare taină; cum, eu, cea care Te-am născut, am rămas fecioară prin puterea Ta, Care faci toate precum voiești.
Apoi, 3 stihiri ale Sfinților Părinți, pe vers 8 propriu-zis.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Arătatu-s-a acum marginilor lumii pomenirea Părinților cea cu adevărat plină de lumină, care cu razele harului strălucește; că Hristos, Soarele cel strălucitor, de sus strălucind plin de lumină vie, aduce împreună cu Sine mulțime de stele, care răsar și nașterea Dumnezeu-Omului înlăuntrul Betleemului o arată că se întâmplă. Pentru aceasta cu credință ridicând mâinile, cu cucernicie să ne bucurăm de sărbătoarea Nașterii Lui, laudă de mai-înainte serbare aducându-I.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Cu mărire se înfrumusețează de împărtășirea cea dumnezeiască Adam, bucurându-se astăzi ca o temelie și sprijin al strămoșilor celor înțelepți; iar Abel, Set și Enoh se bucură și saltă împreună cu Noe; Avraam, cel prealăudat, cântă împreună cu patriarhii și Melhisedec privește acum de sus Nașterea cea fără de tată. Pentru aceasta săvârșind și noi dumnezeiasca pomenire a strămoșilor lui Hristos, să ne rugăm să mântuiască sufletele noastre.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Strălucit-a cu veselie adunarea tinerilor înțelepțiți de Dumnezeu în cuptor și Nașterea lui Hristos o propovăduiește pe pământ, că Domnul coborându-Se ca o rouă cinstită peste ceea ce L-a născut, a păstrat-o nearsă, a păzit-o fără prihană și a îmbogățit-o cu haruri. Pentru aceasta și de Dumnezeu însuflatul Daniel se bucură veselindu-se că mai înainte a privit în chip lămurit Piatra netăiată din munte și cu îndrăzneală se roagă acum pentru sufletele noastre.
Mărire…, a Părinților, vers 6.
Daniel bărbatul doririlor, Piatră netăiată de mână văzându-Te pe Tine, Doamne, Prunc născut mai presus de fire, mai înainte Te-a numit pe Tine, Cuvântul cel întrupat din Fecioara, Dumnezeu cel neschimbat și Mântuitorul sufletelor noastre.
Și acum…, a Înainteserbării, vers 6 .
Peșteră pregătește-te că sosește mielușeaua, purtând înlăuntrul său pe Hristos; și ieslea primește pe Cel cu cuvântul ne-a dezlegat pe noi pământenii de fapta care nu se poate spune prin cuvânt. Păstori mărturisiți fluierând înfricoșătoarea minune și magi din Răsărit aduceți Împăratului aur, tămâie și smirnă, că din Fecioară-Maică S-a arătat Domnul, Căruia Maica plecându-I-se ca o slujitoare, I s-a închinat și a zis către Cel ce era în brațele sale: Mântuitorule al meu și Dumnezeule, cum Te-ai semănat întru mine și cum ai odrăslit din mine?
Prohimenul şi stihurile zilei, tropar vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Paremiile
Paremia 1.
De la Facere (14,14-20a), citire.
Auzind Avram că Lot, rudenia sa, a fost luat în robie, a adunat oamenii săi de casă, trei sute optsprezece, şi a urmărit pe vrăjmaşi până la Dan.
Şi năvălind asupra lor noaptea, el şi oamenii săi i-au bătut şi i-au alungat până la Hoba, care este în stânga Damascului.
Şi au întors toată prada luată din Sodoma, au întors şi pe Lot, rudenia sa, averea lui, femeile şi oamenii.
Şi când se întorcea Avram, după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, i-a ieşit înainte regele Sodomei în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regilor.
Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt.
Şi a binecuvântat Melhisedec pe Avram şi a zis: "Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului.
Şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!"
Paremia 2.
Din Deuteronom (1,8-11;15-17ab), citire.
Zis-a Moise către fiii lui Israel:
Iată, Eu vă dau pământul acesta; mergeţi şi vă luaţi de moştenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ să-l dea părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, lor şi urmaşilor lor.
În vremea aceea v-am zis: Nu vă mai pot povăţui singur;
Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi iată acum sunteţi mulţi la număr, ca stelele cerului.
Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă înmulţească de o mie de ori mai mult decât sunteţi acum şi să vă binecuvânteze, cum v-a făgăduit El!
Şi am luat dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, şi i-am pus povăţuitori peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci şi judecători peste seminţiile voastre.
În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cât şi cu cel străin.
În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voştri şi am zis: Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cât şi cu cel străin.
Paremia 3.
Din Deuteronom (10,14-18;20-21), citire.
Zis-a Moise către feciorii lui Israel:
Iată, al Domnului Dumnezeului tău este cerul şi cerurile cerurilor, pământul şi toate cele de pe el.
Dar numai pe părinţii tăi i-a primit Domnul şi i-a iubit şi v-a ales pe voi, sămânţa lor de după ei, din toate popoarele, cum vedeţi astăzi.
Deci să tăiaţi împrejur inima voastră şi de acum înainte să nu mai fiţi tari la cerbice;
Că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare şi puternic şi minunat, Care nu caută la faţă, nici nu ia mită;
Care face dreptate orfanului şi văduvei şi iubeşte pe pribeag şi-i dă pâine şi hrană.
De Domnul Dumnezeul tău să te temi, numai Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi cu numele Lui să te juri.
El este lauda ta şi El este Dumnezeul tău, Cel ce a făcut cu tine acele lucruri mari şi înfricoşătoare pe care le-au văzut ochii tăi.
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe antifon vers 2.
Casa Eufratului, cetate sfântă, mărirea prorocilor, împodobește-ți casa întru care Cel dumnezeiesc se naște.
Stih: Dumnezeu din Teman va veni și Cel sfânt din muntele cel cu umbra deasă.
Betleeme, pământul Iudeii, locul viețuirii celei după trup, împodobește cu strălucire dumnezeiasca peșteră, întru care Dumnezeu trupește vine să Se nască din Sfânta Fecioară, care nu știe de bărbat, ca să mântuiască neamul nostru.
Stih: Doamne, auzit-am glasul Tău și m-am temut, înțeles-am lucrurile Tale și m-am spăimântat.
Veniți toți să sărbătorim mai înainte cu credință sărbătoarea Nașterii lui Hristos, și cu înțelegere punând înainte cântarea ca pe o stea, preamărire împreună cu magii și cu păstorii să aducem: Venit-a Mântuirea oamenilor din pântecele fecioresc, ca să cheme din nou pe credincioși.
Mărire…, a Părinților pe antifon vers 2.
Bucurați-vă, cinstiți prooroci, care Legea Domnului bine ați așezat-o și cu credință v-ați arătat stâlpi neclintiți și nemișcați. Că voi v-ați arătat mijlocitori ai Legii celei noi a lui Hristos, și mutându-va la cer, pe Acela rugați-L să împace lumea și să mântuiască sufletele noastre.
Și acum…, a Înainteserbării, același vers.
Iată s-a apropiat vremea mântuirii noastre; pregătește-te peșteră, Fecioara se apropie să nască. Betleeme, pământul Iudeii, bucură-te și te veselește, că din tine a răsărit Domnul nostru. Auziți munți și dealuri și laturile cele dimprejurul Iudeii, că vine Hristos ca un iubitor de oameni să mântuiască pe omul pe care l-a zidit.
La Tropare
Troparul Învierii, vers 5.
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită Învierea Sa.
Mărire…, al Părinților, vers 2.
Mari sunt faptele credinței, că în mijlocul văpăii ca într-o apă de odihnă sfinții trei tineri s-au bucurat și proorocul Daniel păstor leilor ca unor oi s-a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuiește-ne pe noi.
Și acum..., al Înainteserbării, vers 4.
Scrisu-s-a oarecând cu bătrânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din seminția lui David, purtând în pântece sarcina cea mai presus de fire. Dar a sosit vremea nașterii și nici un loc de sălășluire nu era; ci ca un palat frumos s-a arătat peștera împărătesei. Hristos se naște ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.
La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !
Utrenia
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului 4:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele.
Troparul Învierii, vers 5.
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl și cu Spiritul, care s-a născut din Fecioară, spre mântuirea noastră, să-1 lăudăm credincioșii și să i ne închinăm; că bine a voit a se răstigni cu trupul pe cruce și moarte a răbda și a ridica pe cei morți, întru mărită Învierea Sa.
Mărire…, al Părinților, vers 2.
Mari sunt faptele credinței, că în mijlocul văpăii ca într-o apă de odihnă sfinții trei tineri s-au bucurat și proorocul Daniel păstor leilor ca unor oi s-a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuiește-ne pe noi.
Și acum..., al Înainteserbării, vers 4.
Scrisu-s-a oarecând cu bătrânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din seminția lui David, purtând în pântece sarcina cea mai presus de fire. Dar a sosit vremea nașterii și nici un loc de sălășluire nu era; ci ca un palat frumos s-a arătat peștera împărătesei. Hristos se naște ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 4.
Prin Părinți, Dumnezeule, ai spus mai înainte, în taină, arătarea cea cu adevărat dumnezeiească din Fecioara, ce avea să fie mai târziu pe pământ mamă a Fiului Tău, Cel mai înainte de veci; vestind mai dinainte în Spiritul, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob, lui Iuda și celorlalți, lui Iesei și David, și tuturor prorocilor pe Hristos, că va trebui să se arate în Betleem, chemând din nou pe toți cei din lume.
Mărire…, Şi acum…, tot aceasta.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 1.
Veselește-te Betleeme, Efrata gătește-te, că iată mielușeaua, purtând în pântece pe Păstorul cel mare, se grăbește să-L nască; pe Acela văzându-L purtătorii de Dumnezeu Părinți, se bucură cu păstorii, lăudând pe Fecioara, care Îl hrănește cu lapte.
Mărire…, Şi acum…, tot aceasta.
Nu se cântă Binecuvântările Învierii, ci Polieleul.
În timpul cântării Polieleului, preotul cădește altarul și toată biserica.
Psalmul 134, pe antifonul versului 4:
Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!
Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.
Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!
Psalmul 135, pe antifonul versului 8:
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.
După Ectenia mică, Sedealna Părinților (Polieleului), pe antifon, vers 8.
Sărbătorirea Părinților celor dumnezeiești să o cinstim credincioșii cu bucurie, amintind pe Adam și pe Abel, fericind pe Set și pe Enos; lăudând pe Enoh, pe Noe, pe Sem și pe Iafet, și pe Avraam, care mai înainte de Lege cu credință a strălucit; pe dumnezeiescul Isaac, pe Iacob și pe Iuda, pe Levi și pe Iosif cel înțelept să-i mărim și cu credință să zicem: purtătorilor de Dumnezeu Strămoși, rugați pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce cu dragoste sărbătoresc sfântă pomenirea voastră.
Mărire…, Și acum…, același vers.
Din sânurile părintești Te-ai coborât cu nespusă desfătare; luat-ai asupra Ta mai presus de fire sărăcia noastră, Iubitorule de oameni. În peșteră ai binevoit a locui, Doamne, și ca un prunc cu lapte ai fost hrănit, Cel ce ești Ziditor și Domn. Pentru aceasta, povățuiți fiind magii, Îți aduc Ție daruri ca Stăpânului făpturii; și păstorii și îngerii se minunează grăind: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace între oameni bunăvoire.
Treptele, vers 5.
Antifonul I.
Când sunt necăjit ca David cânt Ție, Mântuitorul meu: Mântuiește sufletul meu de limba vicleană.
Viața pustnicilor fericită este; a celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt se țin toate cele văzute, împreună cu cele nevăzute, că însuși stăpânitor fiind, cu adevărat și El este unul din Treime.
Antifonul II.
La munți, suflete, să ne ridicăm; mergi acolo de unde vine ajutorul.
Mâna Ta cea dreaptă atingându-se și de mine, Hristoase, de toată înșelăciunea să mă păzească.
Mărire…, Şi acum…
Sfântului Spirit, teologhisind, să-i zicem: Tu ești Dumnezeu, viața, dorirea, lumina, mintea, Tu bunătatea, Tu împărățești în veci.
Antifonul III.
Pentru cei ce mi-au zis mie: În curțile Domnului vom merge; de multă bucurie umplându-mă, rugăciune înalț.
În casa lui David cele înfricoșătoare se lucrează, că acolo este focul, care arde toată mintea cea întinată.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este vrednicia cea începătoare de viață, din care toate cele ce viază se însuflețesc, precum în Tatăl, împreună și în Cuvântul.
Prohimen, vers 5.
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârșit (Ps 9,32).
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea (Ps 137,1a).
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârșit.
După Exclamaţiune, cântăreții, pe tropar vers 5:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia a opta a Învierii (Ioan 20,11-18).
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…
Apoi, Psalmul 50:
Urmează cântarea Canonului.
Începând cu 21 noiembrie, de Sărbătoarea Intrării în templu a Maicii Domnului și până pe 31 decembrie, se cântă Catavasiile Nașterii Domnului..
Catavasia I
Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că s-a preamărit.
Catavasia III
Fiului, Celui născut fără străcăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe urmă din Fecioara întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne.
După Ectenia mică, Ipacoiul, tropar vers 8.
Îngerul a răcorit cuptorul tinerilor, iar acum a oprit plângerea femeilor, zicând: Pentru ce aduceți mir? Pe cine căutați în mormânt? Înviat-a Hristos Dumnezeu; că El este Viața și Mântuirea neamului oamenesc.
Catavasia IV
Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Dumnezeul păcii fiind, Tată al îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare L-ai trimis nouă, dăruindu-ne pacea; deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, dis-de-dimineață venind, Te preamărim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Catavasia VI
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălășluindu-se și trup luând, ieșit-a lăsând-o nestricată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut a păzit-o nevătămată.
Ectenia mică, apoi, Condacul , pe tropar vers 1.
Veselește-te Betleeme, Efrata gătește-te, că iată mielușeaua purtând în pântece pe Păstorul cel mare, se grăbește să-L nască; pe Care văzându-L purtătorii de Dumnezeu Părinți, se bucură împreună cu păstorii, lăudând pe Fecioara, care Îl hrănește cu lapte.
Icos
Văzând iubitorul de Dumnezeu, Avraam, lumina cea strălucitoare a nașterii tale, Fecioară, și Isaac pururi măritul și Iacob și toată ceata cea de Dumnezeu aleasă a sfinților, se bucură; și au adus înainte făptura spre a ta întâmpinare, cu cuvinte de bucurie. Că te-ai arătat mijlocitoare de bucurie tuturor, zămislind în pântece pe Cel ce a fost văzut oarecând în Babilon, și pe tinerii cei aruncați în cuptor fără dreptate, nearși i-a păzit, mai presus de minte. Pentru aceasta și cântă Celui văzut în brațe de tânără Fecioară, lăudând pe Fecioara care L-a hrănit cu lapte.
Catavasia VII
Tinerii, în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinților, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire: că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.
La cântarea a IX-a se cântă ”Cântarea Mariei” cu Ceea ce ești mai cinstită…
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Mărește, suflete al meu, pe Împăratul, Cel ce s-a născut în peșteră din Fecioara.
Taină străină văd și minunată, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L îl mărim.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Luminătoarea Învierii.
Doi îngeri văzând în lăuntrul mormântului, Maria s-a spăimântat, şi pe Hristos necunoscând, ca pe un grădinar l-a întrebat: Domnule, unde ai pus trupul Isusului meu? Și cunoscându-L după grăire că era însuşi Mântuitorul, a auzit: Nu te atinge de Mine. La Tatăl Mă duc, spune fraţilor Mei.
Mărire..., a Părinților.
Cei mai aleși dintre patriarhii și părinții cei mai înainte de Lege, Avraam, Isaac și Iacob, prin credință mai înainte au strălucit ca niște luminători; că toți prorocii și drepții de la ei s-au aprins ca niște făclii luminoase și luminează toată făptura cu dumnezeieștile raze ale cinstitei prorocii.
Şi acum..., a Născătoarei.
Veselește-te Betleeme, Efrata gătește-te, că Născătoarea de Dumnezeu vine în peșteră și în iesle să nască, o, înfricoșătoare taină, pe Dumnezeu, în chip de negrăit. A Cărui dumnezeiască naștere, Avraam, Isaac și Iacob și toți patriarhii și prorocii și oamenii cu îngerii, acum, în chip strălucit, mai înainte o sărbătoresc.
Îndată, pe versul 5, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
4 stihiri ale Învierii, pe vers 5.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Doamne, pecetluit fiind mormântul de cei fără de lege, ieșit-ai din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu. Îngerii cei fără de trup n-au cunoscut cum Te-ai întrupat; ostașii cei ce Te-au străjuit n-au simțit cum ai înviat; că amândouă s-au pecetluit față de cei ce ispiteau, și s-au arătat minuni celor ce se închină cu credință Tainei; pe care noi lăudând-o, dă-ne nouă bucurie și mare milă.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Doamne, încuietorile cele veșnice le-ai sfărâmat și legăturile rupându-le, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile; și ai mers mai înainte în Galileea, Cel ce ai fost străjuit la mormânt. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluiește-ne pe noi.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Doamne, femeile au alergat la mormânt să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cel ce ai pătimit pentru noi, și venind au aflat înger șezând pe piatra răsturnată și către dânsele grăind: A înviat Domnul, spuneți ucenicilor, că a înviat din morți, Cel ce mântuiește sufletele noastre.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Doamne, precum ai ieșit din mormântul pecetluit, așa ai intrat și la ucenicii, Tăi, ușile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai luat, Mântuitorule, îndelung răbdând; căci, ca Unul ce ești din seminţia lui David, răni ai răbdat, iar ca un Fiu al lui Dumnezeu, lumea ai slobozit. Mare este mila Ta, Mântuitorule, cel necuprins, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.
Apoi 4 stihiri ale Părinților, pe vers 5.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Înalță glasul tău după adevăr, Sioane, dumnezeiască cetate a lui Dumnezeu și propovăduiește dumnezeiasca pomenire a Părinților, cinstind împreună cu Avraam, pe Isaac și pe Iacob, pururi lăudatul. Că iată, mărim împreună cu Iuda și cu Levi, pe marele Moise și pe Aaron cel minunat și lăudăm împreună cu David, pe Iosua Navi și pe Samuel. Înainteserbarea dumnezeieștii Nașteri a lui Hristos prăznuind-o cu cântări dumnezeiești, cerem să dobândim bunătatea cea de la Dânsul, și să dăruiască lumii mare milă.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Înalță glasul tău după adevăr, Sioane, dumnezeiască cetate a lui Dumnezeu și propovăduiește dumnezeiasca pomenire a Părinților, cinstind împreună cu Avraam, pe Isaac și pe Iacob, pururi lăudatul. Că iată, mărim împreună cu Iuda și cu Levi, pe marele Moise și pe Aaron cel minunat și lăudăm împreună cu David, pe Iosua Navi și pe Samuel. Înainteserbarea dumnezeieștii Nașteri a lui Hristos prăznuind-o cu cântări dumnezeiești, cerem să dobândim bunătatea cea de la Dânsul, și să dăruiască lumii mare milă.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Vino, Ilie, cel ce oarecând ai șezut în dumnezeiescul car de foc, și de Dumnezeu înțelepțite Elisei și împreună cu Iezechia asemenea și cu Iosia bucurați-vă și voi cinstiților doisprezece prooroci de Dumnezeu însuflați; săltați împreună de sărbătoarea Nașterii lui Hristos și cântări de laudă aduceți toți drepții. Tineri preafericiți, care ați stins văpaia cuptorului cu roua Spiritului, rugați-vă pentru noi lui Hristos, ca să dea sufletelor noastre mare milă.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Arătatu-s-a pe pământ cea din veac propovăduită de prooroci prin cuvinte, Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu, pe care înțelepții patriarhi și adunările drepților o vestesc. Cu care împreună saltă și adunarea dumnezeieștilor femei, Sarra, Reveca, Rahila și cu Ana și cu mărita Miriam, sora lui Moise. Asemenea se bucură împreună cu acestea și marginile lumii și toată făptura preamărire aduce că Ziditorul tuturor și Dumnezeu vine să se nască cu trup și să dăruiască lumii mare milă.
Mărire..., vers 8.
Adunarea învățătorilor Legii arată dumnezeiasca Naștere a lui Hristos, cea după trup, binevestind harul celor ce au fost mai înainte de Lege, ca unora ce prin credință au fost mai presus de Lege. Pentru aceasta pricinuitoare a slobozirii din stricăciune prin Înviere fiind, mai dinainte a propovăduit aceasta sufletelor celor ținute în iad. Doamne, mărire Ție!
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 5.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.
Apoi troparul, pe vers 8:
Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
