"Încă de la început, reflecția Bisericii a însoțit dezvoltarea medicinei transplanturilor, recunoscându-i valoarea și indicând, în același timp, criteriile etice necesare" – a amintit pontiful în discursul adresat participanților la întâlnirea organizată de Centrul Național pentru Transplanturi, primiți în audiență în Sala Clementină din Palatul Apostolic, joi, 26 martie a.c..
"Mă bucur să vă întâmpin cu ocazia Adunării Generale a Rețelei Naționale de Transplanturi și mulțumesc Academiei Pontificale pentru Viață, care se ocupă de acest important sector. Prezența dumneavoastră mărturisește angajamentul multor operatori sanitari, profesioniști și voluntari care, cu competență și dăruire, sunt în slujba vieții umane în momentele de maximă fragilitate" – a spus pontiful, amintind o aniversare importantă: șaptezeci de ani de la prima donare de organe din Italia, "când Fericitul don Carlo Gnocchi a cerut ca, după moartea sa, să i se preleveze corneele și să fie transplantate la doi tineri aflați în grija Operei sale, care au putut astfel să-și recâștige vederea. Acel gest, realizat într-un context încă lipsit de o legislație specifică, a stârnit o amplă reflecție în societatea italiană și a contribuit la demararea unui proces de definire legislativă".
Pontiful a amintit totodată că, "la doar câteva săptămâni după gestul părintelui Gnocchi, Papa Pius al XII-lea a oferit o primă orientare morală cu privire la aceste teme, recunoscând caracterul licit al prelevării în scopuri terapeutice, cu respectarea demnității corpului uman și a drepturilor persoanelor implicate." Pontiful a observat că, "încă de la început, reflecția Bisericii a însoțit dezvoltarea medicinei transplanturilor, recunoscându-i valoarea și indicând, în același timp, criteriile etice necesare".
Notând că, de atunci, "o bogată evoluție a cercetărilor științifice și a dedicării umane a condus Rețeaua italiană de transplanturi la rezultate de mare importanță, recunoscute la nivel internațional", pontiful a spus: "În spatele acestor rezultate se află un patrimoniu de competențe, precum și o cultură a responsabilității și a încrederii care trebuie păstrată și susținută. Sfântul Ioan Paul al II-lea, în enciclica Evangelium vitae, a reamintit că, printre gesturile care alimentează cultura vieții, merită o apreciere deosebită donarea de organe realizată în forme etice acceptabile (nr. 86). Este vorba, de fapt, de o acțiune care unește generozitatea darului cu responsabilitatea morală care îl însoțește. Catehismul Bisericii Catolice afirmă, la rândul său, că " (nr. 2296), reamintind în același timp necesitatea consimțământului și respectarea demnității persoanei. Trebuie să fim mereu vigilenți pentru a evita orice formă de comercializare a corpului uman și pentru a garanta criterii juste și transparente în ceea ce privește transplanturile".
